Curaj cît să oprești tramvaiul
Opinia de la centru 15 martie 2011 Niciun comentariu la Curaj cît să oprești tramvaiul 1Era într-o dimineață frumoasă, una dintre primele de primăvară, o bucată de zi în care încep de obicei poveștile cu final fericit. Cîteva femei îți băgau buchete de zambile în față, ca o barieră. De peste drum se auzea o melodie tare și de nedeslușit. Un bărbat cu haine prăfuite, ghebos de umilință, începuse să facă semne tramvaiului asemenea unui polițist ieșit la circulație. Și cum vatmanul nu dădea semn că ar înțelege limbajul semnelor omului, a început să se tînguie de parcă ar fi cerut un ban la colț de stradă, ba chiar a sărit pe șine strigînd: „te rog, domnu’, te rooog”. Și tramvaiul a oprit brusc, ușa din față s-a deschis ceremonios, ca portiera unei limuzine și omul, pe aceeași voce tînguită, a urcat.
Cum credeți că se simte Mihai în fiecare zi la ora 3,30 după-amiază cînd în jurul lui se învîrt capete luminate cu ceai sau cafea în mînă, discutînd despre vreme, ultima știre în lume sau teorii matematice. Unul dintre ei e John Nash, cel care a inspirat scenariul filmului „A beautiful mind”, rol jucat de Russell Crowe. Mihai e din Brăila și studiază Matematici aplicate la Princeton University. Cînd a plecat din țară poate că mama sa a plîns de parcă țîncul ei ar fi plecat în armată. Între el și familie se punea un ocean, dar a învățat să nu-i fie frică să meargă înainte. Îi e dor de casă și cu siguranță a calculat cu mare atenție șansele de a se întoarce în țară: 50%, un procent ce nouă, aflați într-o Românie chinuită de incertitudine, am pune mîna în foc că nu e în avantajul nostru.
Și Cosmina a luat lumea în piept la nici 15 ani. Din Timișoara a mers în SUA și apoi în Marea Britanie, unde își face doctoratul în economie, la Oxford. Zîmbește altfel, cum nici frumoasa zi de primăvară nu reușește să aducă pe buzele bucureștenilor care se îndreaptă spre un petic de verdeață. Predă la masteranzii de la Harvard și are ocazia să meargă la cină alături de Kofi Annan sau să ia prînzul cu laureați Nobel. Și ea vrea să se întoarcă. Cosmina a reușit după mai mult de zece ani în care România se vedea doar în mesajele de dor ale părinților, să-și dorească să se întoarcă.
Și Cosmina și Mihai or fi avut inima cît un purice cînd avionul îi purta departe. Sînt cei care însă s-au pus pe șine în fața lumii. Și pentru ei lumea s-a oprit.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu