Mîzga de la Hollywood
Fă un stop cadru 15 martie 2011 Niciun comentariu la Mîzga de la Hollywood 2Noi nu ne plictisim. Avem o grămadă de filme bune pe care nu le-am văzut, avem CD-uri pe care încă nu le-am ascultat și, la urma urmei, am putea merge chiar la bibliotecă. Nu mai este nevoie să faceți filme proaste, doar ca să ne distrați pe noi, dragi multimilionari bogați și snobi de la Hollywood. Poate doar dacă numărați voi muște pe tavan, dar și atunci v-am ruga să vă abțineți, așa cum n-ați făcut-o în cazul celei mai recente producții marca „noi, americanii, care vom face filme pînă nu vă facem să plîngeți”. La „No strings attached” mi-au dat lacrimile. De la prea mult căscat.
Ashton Kutcher întruchipează un personaj care este visul fiecărei fete: este foarte frumos, foarte amuzant, foarte galant și foarte inexistent în realitate. Își dorește, desigur, o relație bazată pe sentimente, pe care nu i-o poate oferi personajul lui Natalie Portman, altă plăsmuire a unor minți naive. Ea este deșteaptă și frumoasă, cu un caracter puternic, luptînd pentru o viitoare carieră. Desigur, nu are timp să se implice într-o relație care ar presupune ceva mai mult decît sex. Să fim serioși, unde ați văzut vreodată personaje din astea pe stradă sau oriunde în viața reală? Și nici scenariul sau regia nu contribuie la justificarea existenței lor.
Aș putea jura că cei care au făcut trailerul nu s-au uitat la film, acesta este nepotrivit, ducîndu-te cu gîndul la un „American Pie” cu actori ceva mai drăguți. Nu e vorba nici despre o lungă prietenie întreruptă de izbucniri amoroase, ci doar de un el și o ea care se cunosc din adolescență și pe care soarta, surpriză mare, îi tot aduce împreună.
Filmul este o lungă înșiruire de scene penibile, peste măsură de previzibile și e presărat cu vreo trei momente de final american: atunci cînd eroiii se despart, dar apoi unul dintre ei își dă seama că nu poate fără celălalt și ia un avion/mașină/orice și se întoarce pentru a-și recupera iubirea aproape pierdută.
Apoi, este foarte ciudat trecut acest film la categoria „comedie romantică”: vă jur că n-am găsit strop de umor pe parcursul celor aproape două ore. Iar romantismul este o sumă de clișee imaginate de copiii cărora le apar primele coșuri. Ai impresia că ar trebui să-ți placă filmul doar pentru că actorii sînt frumușei și pentru că ai văzut „Black swan”. E mai simplu să nu te uiți.
Anastasia CONDRUC
Adaugă un comentariu