Agonia peștișorului de aur academic

Nu există magazine de vise pentru stu­den­ții bîntuiți de dorul de ducă și de studiu „se­rios” pe meleaguri străine. Nu există nici măcar tîrguri care să vîndă accesul sau cheia la niște sisteme cu lustru academic. Poate doar bîlciuri și piețe. Tîrgurile internaționale de universități sînt fascinante și atractive a­se­menea baloanelor de săpun colorate, care se sparg dacă le umfli prea tare.

RIUF-ul din acest an de la Iași an nu a fă­cut decît să aducă un plus de dezamăgire ce­lor care sperau să-și împlinească visele de-a deveni pe loc studenți la o universitate de prestigiu, prin intermediul unor spot ad­mi­ssions, ca-n povestirea cu peștișorul de aur care îndeplinește pe loc cea mai mare do­rință. Cu o publicitate ademenitoare și cu pers­pective luminoase, dar cu oferte de mii de ori mai usturătoare decît chiriile sau ta­xe­le de cămin și școlarizare de la noi, tîrgul ca­re a căpătat deja tradiție a strîns elevii și studenții în pleiadă. Și le-a servit în mă­nunchi motive de frustrare academică. Ma­rea Bri­ta­nie și Statele Unite, unde sînt uni­ver­si­tă­țile cu cea mai mare notorietate, sînt într-a­de­­văr destinații de studiu inaccesibile fi­nan­ciar pentru orice student român „o­biș­nuit”. În țările nordice învățămîntul e gratis, însă via­ța e îngrozitor de scumpă. Dacă în Fran­ța și Germania ar fi niște oferte mai puțin cos­tisitoare și, în plus, ar exista un sistem de granturi din partea țărilor respective și a u­nor servicii de schimburi academice, cei mai mulți s-ar putea să se împiedice în ne­cu­noașterea neprietenoasei limbi germane și a din ce în ce mai puțin popularei franceze.

Dacă pentru cei care-și doreau să urmeze studiile la licență s-au mai găsit oferte tentante, masteranzii aspiranți au plecat de la RIUF cu o speranță frîntă în plus. Însă, pînă la urmă, de ce ar fi accesul la un vis ieftin și ușor? În spiritul unui aforism, din pă­ca­te cli­șe­izat, tot ceea ce merită cu a­de­vărat în viață nu poate fi obținut fără niște e­forturi pe mă­sura idealului. De aceea, cei care-și fac din nădejdea de-a fi studenți un a­de­vărat scop, pro­babil vor căuta pe cont propriu acele o­fer­te de studiu care li se po­trivesc cu a­de­vă­rat și le sînt nu doar financiar, ci și intelectual accesibile. Știind că o­fer­tele servite de-a gata sînt de obicei un fel de chiftele în care a fost bătucit praful de a­run­cat în ochii na­i­vi­lor.

Cei care într-adevăr sînt dispuși și determinați să facă studii de nivel înalt, știu pro­ba­bil că ofertele de studiu nu se vînd la ta­rabe. Ele se cîștigă prin ani de studiu în care s-au dovedit a fi fără excepție cei mai buni („best of the best”) și au adunat merite la CV-ul academic. Și în care au cîștigat atenția și prețuirea unor profesori de top, care îi vor re­comanda pentru a fi ad­miși la o universitate cu rezonanță im­pre­sionantă. În plus, ei sînt cei care știu că în­stră­inarea într-un spa­țiu academic de peste hotare nu coincide cu pre­ferința pentru o anumită destinație de va­can­ță, ci cu un tra­valiu asumat, care im­pli­că res­ponsabilitate. Pentru ceilalți studenți, ră­mî­ne Balul Mas­cat de joi, din Sala Pașilor Pier­duți, care anul acesta are ca temă „Basmul”.

Laura PĂULEȚ