Da, părinte, am greșit

Mereu mi-a fost teamă să merg la spo­vedanie. Și asta mai mult pentru că nu mă încîntă ideea să-mi mărturisesc „greșalele” unui necunoscut și să-mi și va­dă chipul. De multe ori aș fi preferat să vină preotul să mă spovedească aca­să, ca pe cei care sînt pe patul de moarte și să mă ascund sub o pătură, numai să nu-mi vadă fața.

Dar, cum mi-e greu și acum să mă țin de promisiuni, Internetul a găsit o so­luție și pentru temerile mele. Așa că, cei care-mi împărtășesc nevoile, doar să scape de păcatele din traista pe care o poartă mereu după ei, au creat un site un­de fiecare poate să-și spună părerea des­pre greșelile altora. Am căutat și eu un astfel de portal, pentru că nu am timp să ajung la preot.

Cei care nu-și mărturisesc păcatele pe Facebook pot intra pe pagina www.spovedanie.weeb.ro, unde și alți păcătoși își scriu slăbiciunile din spatele monitorului. Și ca să nu se interpreteze greșit, cei ce au creat site-ul spun de pe prima pagină că nu au formare religioa­să și nici nu sînt în măsură să dea sfaturi, dar că poate părea constructiv ca oa­me­nii de rînd să-și împărtășească pă­ca­tele, pentru a-și mai ușura sufletul.

Preoți anonimi

Ca să te loghezi pe site nu ai nevoie decît de numele de utilizator „ANONIM” și de parola „anomin”. Și uite așa aflăm cum Anonim1 și-a în­­șelat nevasta cu o co­legă de serviciu sau că Anonim2 are plăcerea de a ne povesti cu lux de amă­nunte cum și-a înșelat colegii de serviciu cu soțul. Aventuri de o noapte sau de mai multe, tentative de suicid sau fur­ti­șa­guri de care autorii acum se rușinează, stau ca la expoziție sub ochii cititorilor.

Împărțit pe categorii re­le­van­te, „le­gate de familie”, „de răzbunare” sau „pă­cate zilnice”, site-ul nu-și propune doar să-i lămurească pe cei ce greșesc, ci și să scoată cîte ceva amuzant din mo­dul în care alții privesc viața. Și, avînd în­că un loc unde să socializeze sau să cu­leagă bîrfe, site-ul este vizitat și co­men­tat în fiecare zi, măcar de doi-trei pă­cătoși pierduți în mrejele Internetului.

Văzînd numărul mare de comenta­rii la postările zilnice, inventez și eu po­ves­tea unei femei care a încălcat una din­tre cele zece porunci, neiubindu-și aproa­pele și ochind la ceea ce are veci­nul. După cîteva zile de așteptare, pă­ca­tul meu nu primește nici un comentariu și aflu că, dacă nu am un păcat trupesc, nu am ce căuta pe acest site. În cele din ur­mă, am decis că e mai bine să merg la pre­ot și să-mi spun păcatele, pentru că măcar acolo mă ascultă cineva și pri­mesc și pedeapsă pentru greșelile mele.

Alexandra ȘANDRU