Lăsați un gînd pentru viitor

Cine spune că a murit „Gândul” să-și muște limba. În ziua de joi, 31 martie, s-a încheiat un capitol din viața cotidianului quality și toată lu­mea a început să-i scrie necrologul și să-i cînte prohodul. Ultima ediție de print a publicației va deveni nu­măr de colecție și va aduna praf în ar­hi­vele celor ce nu se vor obișnui ni­cio­dată să citească un ziar fără a se mur­dări de tuș pe buricul arătătorului. Dar, oricîte întrebări ar lega acest mo­ment de viitorul presei în format ti­pă­rit, trebuie să observăm ce ferestre se deschid pentru industria media, în general.

Din cauza faptului că nu mai scot ziarul în format tipărit, în cele puțin peste zece mii de exemplare pe zi, patronatul va a­vea în mînă o sumă de bani, pe ca­re, dacă nu o va jongla în alte di­rec­ții, ar putea să o folo­seas­că pentru a ciopli puțin din masca presei pe ca­re o vedem astăzi. Să ia ba­nii ace­ia, să îi reinvestească în jurnaliști tineri și în profesioniști care știu cum să ges­tioneze conținutul din mediul virtual, fără a tabloidiza și fără a face un ghi­veci din genuri.

Pentru că vedem cu toții ce bu­ru­ieni cresc pe online. În afară de cî­teva pagini ale unor jurnaliști și de unele site-uri de știri, cu un format oarecum ambiguu, ar trebui desena­te buline roșii peste toate site-urile web ale marilor ziare centrale. Să nu mai vorbim despre tabloide. Arti­co­le­le de presă online au ajuns să se de­fi­neas­că din genuri de opinie și de informa­re, în mixaje ale acestora din urmă plasate pe categorii: eve­ni­ment, po­li­tică, economie, cultural sau sport. Iar la secțiunea de cultură au ajuns, mai nou, divorțurile unor pseudo-ce­lebrități umflate de presă și de sili­coane.

Ideea de conținut exclusiv on­line a ajuns să fie luată în derizoriu. Majoritatea publicațiilor își varsă, cu lopata, articolele din ziua ur­mă­toa­re pe pagina web și cel mult au o ru­brică în care postează știri de actua­litate, updatate la minut. Cele care îndrăznesc să producă un conținut complet diferit pentru print, se pierd în subiecte ușoare și tratate cu in­di­fe­ren­ța unor oameni care nu sînt in­teresați de cei care dau click-uri.

Astăzi, cînd „Opinia veche” a ajuns la cel de-al 400-lea număr din 1997 încoace, trebuie să ne uităm atît înainte, cît și înapoi. Pe urmele căruței vedem o presă care, cîndva, schimba opinia publică cu un titlu ca­re sărea din pagină. În față însă, tunelul s-a afundat atît de tare, încît luminița pe care o vedea Ciorbea, cam pe cînd se relansa „Opinia”, s-a stins precum Farul din Alexandria. Și în urma ei rămînem noi, cititorii buimaci ai unei realități confuze.

strong>Cătălin HOPULELE