La spartul tîrgului

Iau un prieten de la Au­to­ma­tică și Calculatoare cu mine, ca să nu mă simt chiar nelalocul meu și mă strecor printre studenții încă sur­­prinzător de mulți, deși în mai pu­țin de o oră misiunea expo­zan­ți­lor dornici să atragă cît mai mulți aplicanți va lua sfîrșit.

Amabilitatea domnișoarei de la primul stand mă ispitește să aplic pe loc pentru un job, garantîndu-mi-se că o să primesc confirmarea sau infirmarea cît mai curînd posibil. Văzînd că nu mă înghesui la completat formulare, îmi explică cum „nici eu nu am specializare teh­nologică. Fac practică pentru mas­terat” și îl ia în primire pe prie­tenul meu, pe care îl simte mai in­te­resat de ofertă.

De peste ocean

Ajungînd la standul unei fir­me americane cu filială în Bul­ga­ria, un domn parcă plictisit de poe­zia pe care a tot repetat-o de di­mi­neață ne invită să aplicăm pentru un internship de trei luni de zile. Ne spune că sînt toate costurile aco­perite, dar că nu este propriu-zis o activitate re­mu­nera­tă, pe un ton cumva rece și anticipativ, semn că a tot fost întrebat de sa­la­riul o­ferit. Nu mă așteptam să gă­­sesc aici posturi așa a­trac­tive precum cel de  consultanță pe asistent su­port tehnic la un in­ter­net pro­vi­der, în felul ur­mător: sună cineva din ță­rile cal­de, care mă în­treabă de ce nu își poate conecta lap­topul la In­ter­net iar eu, după ce mi se va ține un training, îi explic clientului străin cum anu­me să își remedieze problema. Toa­te astea cîștigînd destul de bine și lucrînd la o companie inter­na­țio­na­lă.

Pentru că pînă și cei mai serioși tehnologi se distrează cumva în tim­pul liber, găsim o aplicație inovativă funcționînd după sistemul Guitar Hero, măsurînd frecvența undelor care apar pe ecran cu un de­tector pe bază cromatică, reproducînd sunetele melodiei dorite. Explicația tînărului rigid, afi­șînd o pplitețe occidentală, rece, vine în­tr-o engleză cu accent nem­țesc: foarte mulți studenți au fost încîntați de idee, și în anii precedenți au atras lume prin cîte o aplicație in­te­­resantă.

Lîngă noi, două studente foarte încîntate de oferta unei firme de IT (sau poate de tînărul înalt și pre­zentabil care zîmbea complice de după birou) și-au lăsat datele pe o aplicație touchscreen, care în­ma­ga­­­zina toate informațiile despre cei îns­criși, întrebînd dacă nu e necesar să lase și numerele de telefon asa, pentru un plus de siguranță. Du­pă ce li s-a răspuns că nu, au ple­cat parcă dezamăgite, ne­pă­sîn­du-le de munca altor optspre­ze­ce expozanți care le așteptau cu ofer­te.

Livia RUSU