Cazarmă de două decenii pentru profesori
Honoris fără Causa 22 aprilie 2011 Niciun comentariu la Cazarmă de două decenii pentru profesori 9În așteptarea metodologiilor de aplicare, mediul universitar a început să se așeze după constrîngerile Legii Educației Naționale (LEN). S-au desființat mastere și departamente, s-au pensionat profesori, iar absolvenții trebuie să își numere de două ori banii de acasă pînă cînd se hotărăsc dacă vor să stea în spatele unei catedre universitare. Cînd au apărut însă primele variante de metodologii pentru ocuparea posturilor didactice, confuzia de la crearea legii s-a adîncit și mai tare în ceea ce privește promovarea tinerilor profesori. Un absolvent nu poate fi asistent universitar fără doctorat, dar cu doctoratul dat și cu suficiente articole în publicațiile cotate ISI poate deveni direct conferențiar. Doar că, indiferent de gradul didactic, pînă își va ține prima oră de la catedră va fi trecut bine de 30 de ani.
De la începutul acestei luni, pe site-ul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (METCS) a fost publicat setul de reguli pe baza cărora se va desfășura concursul de ocupare a posturilor din instituțiile de învățămînt superior. Deși trebuia să clarifice modul în care se vor desfășura angajările pe o perioadă determinată în învățămîntul universitar, metodologia nu a făcut decît să ridice noi semne de întrebare asupra legii în sine.
Un asistent nedeterminat
Prin însăși conținutul său, metodologia de aplicare intră în contradiție cu prevederile LEN. Dacă aceasta din urmă stipula faptul că „o persoană care nu a obținut o diplomă de doctor nu poate ocupa funcția de asistent universitar într-o anumită instituție de învățămînt superior pentru o perioadă cumulată mai mare de 5 ani” și că „la împlinirea acestui termen, contractul de muncă al persoanei în cauză încetează de drept” (art. 301, alineatul 2), în metodologie lucrurile sînt inversate. În aceasta se precizează faptul că un student care nu are diploma de doctor nu poate fi angajat în funcția de asistent universitar al instituției de învățămînt superior, chiar dacă în prezent este înscris la doctorat. „În lege se spune că pentru un post de asistent, candidatul trebuie să fie un student doctorand sau să dețină diplomă și dacă e doctorand are dreptul să funcționeze cinci ani, că dacă nu își ia diploma de doctor, pierde postul. Ce să înțelegem noi din asta? Că asistenții care intră fără doctorat pe post de asistent au contract pe o perioadă determinată? Nu se specifică nici în lege, nici în metodologie. Aici este o neclaritate. Am semnalat-o prin reprezentatul nostru la elaborarea acestor metodologii, dar n-am primit nici o reacție”, a declarat prof. univ. dr. Mircea Gușă, prorectorul responsabil cu activitatea didactică la Universitatea „Gh. Asachi” din Iași.
Situația stă diferit însă în cazul studenților de la medicină. Aceștia au posibilitatea de a preda un interval de timp determinat, începînd cu rezidențiatul, ca pe urmă, dacă se vor înscrie la doctorat, să fie angajați pe o perioadă nedeterminată. „Aceasta este singura derogare de la lege pe care am obținut-o pentru învățămîntul medical privind acest subiect. În rest, într-adevăr, și după opinia noastră, un tînăr va intra mai greu în învățămîntul superior. Se limitează accesul. Dacă celelalte etape se reduc și nu mai este termenul de vechime, aici, vrînd-nevrînd, trebuie să introduci aceste criterii care presupun ca un absolvent să desfășoare mai întîi alte activități și pe urmă să fie reținut în învățămîntul superior. Dar asta era trecut în lege și a fost criticat de la început”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, rectorul Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” din Iași.
Se presupune faptul că studenții care nu au doctoratul dat, dar sînt în subordinea unui conducător de doctorate, vor putea fi angajați pe o perioadă determinată pînă la finalizarea doctoratului, însă despre această posibilitate nu este menționat nimic nici în metodologie și nici în corpul legii.
Cercetarea în detrimentul pedagogiei
Pentru ca un absolvent să poată intra în rîndul cadrelor didactice universitare, trebuie să urmeze timp de doi ani un master profesional, încă doi, unul didactic și un doctorat de minimum trei ani. În mod concret, un tînăr care va dori să se angajeze pe un post de asistent universitar, dacă a intrat la vîrsta de 19 ani în anul I din ciclul de licență, va avea de urmat 14 ani de formare profesională, ajungînd să aibă cel puțin 33 de ani pînă să predea primul curs.
Spre deosebire însă de legea precendentă, s-a eliminat promovarea în grade didactice în funcție de vechime. Pentru a avansa de la asistent universitar, lector sau șef de catedră la conferențiar, nu mai are un rol important timpul în care a predat la instituția de învățămînt superior. „Se va ține foarte mult cont de contribuții, publicări de articole, spre deosebire de anii trecuți, cînd se punea mai mult accent pe scrierea de cărți, conferințe susținute. Acesta este un criteriu acum care într-un fel restricționează pătrunderea în domeniul academic și îl face mai selectiv”, a declarat prof. univ. dr. Vasile Ișan, rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC).
Astfel apar două categorii de tineri care doresc să urmeze o carieră în mediul universitar. Legea le va da posibilitatea celor care vor să se axeze pe cercetare, fără a pune foarte mare accent pe componenta didactică, să ajungă mai repede la gradele academice superioare. „Înainte de adoptarea acestei legi, o persoană, ca să ajungă conferențiar, avea nevoie de cel puțin zece ani în învățămîntul superior ca vechime. În condițiile în care mergea fără nici o sincopă avea vîrsta de cel puțin 34 – 35 de ani pînă să poată să aspire la postul de conferențiar, iar după aceea încă cel puțin trei ani pentru a putea să promoveze ca profesor. Acum, un tînăr de calitate intelectuală bună la 30 de ani este tobă de carte și poate să concureze la orice post, fie conferențiar, fie profesor. Nu există condițiile de vechime și de servituți adminstrative și nu este obligatoriu să fie înainte asistent”, a completat rectorul UAIC. Acesta a mai precizat că, pentru a putea să sară peste treapta de asistent sau chiar de conferențiar, un tînăr aspirant la funcția de dascăl universitar trebuie neapărat să urmeze și un program de tip post-doc, fie în țară, fie în străinătate.
14 ani pe banii lui tata
În același timp, celor care sînt mai interesați de pedagogie decît de latura de cercetare le va veni greu să avanseze în ierarhia gradelor academice, iar acest lucru le va afecta venitul direct. În perioada studiilor de master, de-a lungul celor patru ani din cadrul masterului profesional, sau de cercetare, și cel didactic, singurul venit al tinerilor care doresc să ajungă profesori ar putea fi bursa dată de stat. Mai mult decît atît, aceștia nu pot preda nici în regim de plată cu ora, conform regulamentului Bologna. Iar dacă în cazul masterului profesional bursa depinde de activitatea de la cursuri, la cel didactic există o prevedere în LEN care stipulează faptul că „studenții care frecventează cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului într-o instituție publică pot beneficia de burse de studiu finanțate de la bugetul de stat” (art. 237, alineatul 3). Dar nici aceste burse nu sînt garantate, fiindcă nu se menționează nici în LEN și nici în metodologia aflată în discuție cîte burse se vor acorda, care vor fi criteriile sau cuantumurile.
După masterat, cîteva dintre programele de doctorat propun studenților o bursă atractivă, de la 1.500 la 1.800 de lei. În schimb, „cînd vor înceta aceste finanțări, va trebui ca statul să suporte sau ca universitățile să alimenteze doctoratul cu bursă și probabil că vor fi mai puține locuri, pentru că finanțele sînt mai reduse peste tot”, apreciază prof. univ. dr. Mircea Gușă. LEN îndeamnă tinerii profesori să se dedice mai degrabă exclusiv cercetării, filieră pe care pot promova mult mai repede și cîștiga mai bine, în detrimentul uneia de asistent universitar, pentru care salariul ar ajunge la 1.200 – 1.300 de lei pe lună, „dar după opinia mea, într-un oraș universitar este greu să supraviețuiești cu o astfel de sumă”, a precizat prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. Astfel, cei care vor dori să lucreze mai mult cu studenții, vor fi mai defavorizați. „Depinde mult și de valoarea individuală. Sînt unii tineri cărora nu prea le pasă de munca cu studenții și își văd de contracte, de cercetare, de lucrări sau conferințe. Poate în condițiile astea au șanse mai mari să ajungă profesori, dar cu studenții ce facem, cine mai vede de ei?”, a punctat prof. univ. dr. Mircea Gușă.
În același timp, rectorul UAIC prof. univ. dr. Vasile Ișan, este convins că un student care reușește să exceleze în cercetare se va descurca și pe partea didactică, fără a fi neapărat o figură memorabilă pe această filieră: „este de presupus faptul că masteratul didactic va rezolva problema pregătirii pedagogice. Legea, în privința asta, accentuează mult pe partea de cercetare. Cu siguranță un om care are vocație și înclinație spre universitate și cercetare o să se descurce foarte bine și în partea pedagogică. E greu să găsești tipurile ideale de profesori și cercetători. Noica, spre exemplu, a fost un mare filozof, dar era un profesor absolut insipid. Era strălucit în discuțiile informale și în cele din afara catedrei, dar în sală citea monoton, fără intonație, fără absolut nimic, nimeni nu reținea ce zicea și adormeau.”
***
Discuțiile în jurul legii sau a metodologiilor de aplicare ale acesteia sînt însă inutile dat fiind faptul că eliberarea de posturi stă tot la pixul ministerului, care le ține blocate din toamna anului trecut. Iar dacă tinerilor care au ars toate etapele nu li se va da o șansă de a ocupa un post didactic, rectorul UAIC nu vede nici un viitor pentru un sistem universitar performant. „Dacă se continuă în această manieră, vreau să vă spun că și universitățile bune din România vor fi pur și simplu nivelate și nu va mai distinge nimic. Vom ajunge cu toții la un numitor comun”, a conchis prof. univ. dr. Vasile Ișan.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu