Voalul și democrația

Nu putea fi o ocazie mai bună să scriu despre disputele legate de in­ter­zicerea voalului islamic în Fran­ța și Belgia decît în timpul unei vi­zi­te în Tunisia. Căci în Tunisia, țara care a dat semnalul revoluției în lumea arabă, disputele dintre se­cu­­lariști și religioși sînt la ordinea zi­lei. Iar faptul că noul proiect al le­gii electorale tunisiene prevede de­ja paritatea între bărbați și femei – da­torită rolului important jucat de or­ganizațiile feminis­te seculariste în timpul manifesta­țiilor din ianuarie, ca­re au dus la că­de­rea lui Ben Ali – de­monstrează im­por­tanța particula­ră a secularismului în contextul schim­­bărilor politice din lumea arabă.

Dezbaterea privind interzicerea voa­lului integral trebuie pusă, deci, în cadrul mai larg al secularimului. Deși Franța este privită ca i­ni­ți­a­toa­re, Belgia a fost prima țară care a produs o lege care interzice portul voa­lului integral – și asta în plină cri­ză politică, în vara anului 2010. Nu întîmplător Belgia, țară în care cli­vajul stat-biserică structurează de aproape două secole spațiul public, a fost pionieră în această direcție. Legea belgiană a fost votată în Ca­me­ra Deputaților în unanimita­te, doar doi deputați abținîndu-se. Deși nu se referă în mod explicit nici la ni­qab, nici la burqa, legea bel­­giană pre­vede că persoanele care „se pre­zin­tă în public mascate sau ascunse de un articol de îm­bră­că­min­te, în to­ta­litate sau în parte, în așa fel încît acestea să nu mai fie i­den­tificabile” sînt pedepsite fie cu a­­mendă, fie cu o pe­deapsă cu în­chi­soa­rea de la una la șap­te zile. Sînt acceptate și excepții, dar doar în ca­zul unor evenimente festive, cum ar fi carnavalul, și doar dacă portul voalului a fost autorizat de au­to­ri­tă­ți­le locale. Amnesty In­ter­national a condamnat cu vehemență votul – poate și în speranța că Senatul belgian nu va aproba legea – evocînd „un precedent periculos”. Mai mult, interzicerea acoperirii to­tale a feței ar încălca, după coordonatorul organi­zației în Europa, „libertatea de ex­primare și libertatea religi­oa­se a fe­meilor care poartă burqa sau ni­qab-ul”.

Cam aceeași poziție a fost adoptată și de purtătorul de cuvînt al Mi­nis­terului iranian al Afacerilor Ex­ter­ne care, după ce luni, 11 aprilie a in­trat în vigoare legea franceză pri­vind interzicerea vălului integral, a reacționat la aceasta. Căci, dacă Bel­gia a fost prima țară care a votat o lege privind interzicea voalului integral, Franța este prima țară europea­nă care să pună în aplicare o astfel de in­terdicție. Pentru oficialul iranian „portul voalului de către femeile mu­sul­mane face parte din drepturile lor și tot ceea ce le-ar putea împiedica să facă asta reprezintă un semn de lipsei de libertate”.

Legea franceză, adoptată în oc­tom­brie 2010, după o dezbatere furtunoasă, interzice, sub pe­deap­­sa amenzii, as­cunderea fe­­ței în public, pe străzi, în par­­­curile publice, stații de cale fe­rată sau întreprinderi. A­menda este de ma­xi­mum 150 euro și poa­te fi în­so­ți­tă de urmarea unui curs de ce­­tățenie. În plus, băr­bații ca­­re forțează o femeie să-și as­­cundă fața cu un voal pot fi sancționați cu un an de în­chi­soa­re și 30.000 de euro a­men­­dă, iar pedeapsa este du­bla­tă (doi ani de închisoare și o amendă de 60.000 de euro) în cazul în care persoana constrînsă este minoră. Deși mulți musulmani au acuzat le­­­gea fran­ceză că stigmati­zea­ză o în­treagă comunitate, Consiliul Mu­­sulman fran­cez, organismul re­pre­zen­tativ al islamului în Franța, a a­ră­tat că portul voalului integral este rezultatul unei „lecturi ex­­tremiste, lite­ra­le, a Co­ra­nu­­lui, și nu o o­bli­ga­ție religi­oasă”.

Adaptarea islamului la mo­dernitate trece și prin disputa pri­­vind interzicerea vălului in­te­gral. Purtarea acestuia nu este re­zultatul libertății de a­le­gere, nici a libertății religi­oa­se, ci a im­punerii au­to­ri­ta­re a unei tra­di­ții revolute care pu­ne femeia într-o poziție de in­ferioritate.

Este, oare, a­ceas­tă si­tua­ție compatibilă cu de­mo­cra­ția?

Cristian PÎRVULESCU