O cursă de-un pesimism moderat

În tura de noapte, tariful e cel care decide în locul meu. Nu fața taxi­me­tris­tului, nici marca mașinii. Ieftin să fie. Astfel că aleg taxiul care are tarif de noapte egal cu cel de zi dintre cele care stau în stația de la Cub, pe Ștefan.

Șoferul, un domn pe la 40 de ani, „abia intrat în tura de pe la 3 jumate”, mă corectează rapid după ce-i dau bi­ne­țe. „Bună dimineața de-acum. Unde mergem?”. De pe Ștefan pînă acasă cur­sa nu face mai mult de cinci minute la ora cinci dimineața. Suficient cît să aflu destule despre piața carburanților din România raportată la prețul bari­lului de petrol în contextul crizei mondiale. „E 5.35 de lei la pompă. Gîn­deș­te-te că la prețul ăsta mai vine cîte unu și te ia la o cursă de trei lei. Nu mai e cum era. Erau vremuri cînd ieșeam noi în cîștig, nu patronu’. Acu’ e invers”, spune resemnat taximetristul.

Face în fiecare zi „naveta” 30 de kilometri pînă în Iași. De curînd a în­ce­put să iasă numai noaptea, „că dacă am văzut că ziua nu merge, am zis s-o dau altfel”. În ceea ce privește viitorul, din surse sigure știe că nu e prea vesel. „Am un văr care e șef de depozit la Lukoil în Metalurgie. M-am întîlnit în­tr-o zi cu patronu’ lui și mi-a zis că pînă în iarnă e preconizat să ajungă la șapte lei pe litru. Nu mai ai de unde să iei, rușii închid conducta. A dat la știri”, spune convins în timp ce cu o mînă se ține de volan și cu cealaltă bagă-ntr-a doua. Tot în categoria previziunilor sumbre îmi mai zice că „nemții au anunțat că o să facă zece euro litrul”. Asta în contextul în care prețul barilului de petrol la bursa din New York a scăzut în ultimele zile sub 100 de dolari. Nici GPL-ul nu e o afacere: „Costă 40 de milioane instalarea. N-ar fi așa de scump, dar dacă nu ți-l reglează bine meseriașu’, spun co­le­gii că ajunge Loganu să consume 14 la sută. Și la 3.5 lei pe litru, ajungi tot acolo. Plus RAR-ul și omologările…”.

Chiar dacă discuția despre costurile tot mai ridicate ar enerva și un pustnic, domnul șofer n-a dat nici un semn de nemulțumire față de politicieni sau față de Guvern. Pînă la urmă tot rușii sînt de vină.

Alex VARNINSCHI