O altfel de politică editorială

Există acea zicală legată de pre­­să: „un ziar nu trăiește decît o zi”, dar pot să spun acum că și politica noas­tră merge pe același principiu al „efe­merității”. Am avut această Con­ven­ție Națională, unde s-a ales „noua conducere” a PDL, iar prima im­pre­sie pe care o ai este că participi la un joc de mimă, unde personajele de pe scenă numai nu sînt îm­bră­ca­te în acei colanți negri, purtînd acele tricouri dungate.

Eu chiar vreau să cred într-un viitor politic decent, însă sen­timentul de rușine îmi apare atunci cînd mă uit în spate și văd cum vorbele lor își dau duhul dinainte de a ieși din gură. Iar acest lucru se a­pli­că la toate formațiunile politice.

Unele dintre discursurile rostite de acești oameni mi-aduc amin­te de filmele din arhiva Televiziunii Ro­mâ­ne, cînd auzeam despre „bene­fi­ciile” colectivizării și cît de rea și hapsînă e burghezia. Același patos, aceeași convingere, încredere de si­ne și obtuzitate. Domnul Ponta vor­­bește cu nonșalanță despre genocid, ca și cînd ar vorbi despre creșterea prețului la cașcavalul afumat. Noul său partener în ale condusului țării, Crin Antonescu, reușește să revitalizeze doctrina liberală adoptînd principii mai de stînga decît Adri­an Năstase, iar la final îl avem pe Emil Boc, prim ministrul care în curînd va avea un complex al personalității.

Despre domnul Adrian Severin ce mai știți? Pe la televizor nu s-a mai auzit nimic despre pățania ce­lui mai „indepedent” europarlamen­­tar, iar de la Bruxelles veștile nu vin decît dacă vrem noi să ne ciulim urechile. Mai nou, legea pentru lo­bby a fost revizuită, tocmai pornind de la acest antecedent.

Iar după ce ascultăm acestea, în­tr-o zi, ce ne rămîne? Mai nimic con­cret și decent, e ca și cum am lăsa ziarul pe bancheta din tren, de în­da­tă ce l-am terminat fără să ne mai uităm înapoi. Un alt exemplu în acest caz îl oferă și Alina Mungiu Pippidi, care vorbește despre primarul din Baia Mare. Noul lor edil a fost ales cu o majoritate zdrobi­toa­re, cu toate că a schimbat trei partide într-un an. Poanta cea ma­re: acesta vine în locul fostului primar care are o condamnare penală pentru acte de corupție. Ăsta da simț al ironiei.

Astfel, politica este ca un ziar, ținem minte ideile mari, titlurile cu roșu, dar apoi tot o dăm pe a noastră cînd vine următoarea zi. Din pă­ca­te, multe dintre zilelea astea sînt prea scurte și identice.

George GURESCU