Regăsirile rebelului închipuit
Ascultă de (la) noi 17 mai 2011 Niciun comentariu la Regăsirile rebelului închipuit 5Are părul negru ciufulit și privirea nonșalantă a unui student britanic prins în vîltoarea eliberatoare a anilor ’60. Își proclamă libertatea din toată puterea plămînilor și pășește desculț peste „simfonia dulce-amăruie” pe care o numea viață atunci cînd anii ’90 se disipau într-un secol care nu avea să-l aștepte.
Al patrulea album al fostului solist The Verve, Richard Ashcroft, este o colecție de piese de ascultat într-un autobuz spre Manchester cu capul sprijinit de un geam care panoramează peisajele britanice ca un diafilm. Pentru că oricît ar fi încercat promotoriul mișcării Britpop să fie în tendințe și să insereze pasaje fugare de rap ori influențe techno, în piese ca „America” sau „Beatitudes”, rămîne un fiu nelegitim al lui Pete Townshend, cîteva decade mai tîrziu și cu vreo două-trei chitări distruse în minus.
Ca un manifest bizar despre un creștinism regăsit de curînd, „Are you ready” și „Born Again” apar ca niște întrebări retorice despre acel „ce-ar fi dacă?”, omniprezent în mintea unui ateu care începe să se îndoiască de tăria cu care-și neagă obediența în fața vreunui Dumnezeu. Și exact cînd creează impresia unui pocăit al rock’n’rollului, Ashcroft își culege fanii din ceață cu „I ain’t a Christian, I am just living life in my own ’culiar way.” (n.r. Nu-s creștin, ci doar trăiesc în felul meu ciudat)
„Good loving” încearcă o replică un pic mai vivace la scepticismul în fața deschiderii față de un alt suflet din vechea perioadă cu The Verve, iar „How deep is your man” readuce în lumină vechiul conflict cu societatea al tuturor rebelilor fără cauză de la James Dean încoace.
Totuși, misterul adevărat care domnește în jurul albumului este dacă ritmul orchestrației piesei „Royal Highness” este inspirat cu vreo intenție de prelucrare artistică după „Sweet Jane” a lui Lou Reed sau e pur și simplu rezultatul jenant al unei lipse de inspirație covîrșitoare. „United Nations of Sound” apare, la mai bine de zece ani de la debutul solo al artistului, ca un caiet de ciorne cu tăieturi groase care ar mai fi trebuit rumegat pînă să fie trecut „pe curat”.
Alexandra PANAETE
Adaugă un comentariu