Dimineața, printre stele

1001 de măști Niciun comentariu la Dimineața, printre stele 0

Patru ani am scris horoscopul la ziarul ăsta fără să-mi dau seama că o fac greșit. Niciodată pînă acum nu am urmărit Urania, nu am citit pe    e-astrolog și sincer nici nu prea cred în zodii. Pînă să dau de planetariul de la Cuza, în fața căruia așteptam timid joi dimineața.

Timid, pentru că lîngă mine e un grup organizat, de vreo 25 – 30 de oameni și eu nu-s trecut pe nici o lis­tă. Așa că încerc să nu deranjez și să par cît mai „de-al locului” și cînd ci­neva întreabă dacă sîntem toți, mă stre­cor și eu printre oameni pe ușă.

Înăuntru, liniște. Doar scîrțîitul du­bios al scaunelor așezate în cîteva rînduri circulare în jurul unui dispo­zi­tiv pe care cîțiva îl privesc curioși. Puțini observă că, de fapt, tavanul ca­merei este o jumătate de sferă de cu­loarea albă.

Cum se face noapte

Se sting luminile și pe cer apare soarele. Sau proiecția lui, printr-un fascicul gros de lumină. Profesorul care operează mașinăria ne spune că e fabricată în Germania, în 1980, și că-i lipsesc ultimele două planete. Apoi, ne trece scurt prin cîteva no­țiuni generale de astrologie, în timp ce soarele își urmează cursul firesc pe tavanul concav al încăperii. În cî­teva secunde cerul se umple de stele și lumea din sală exclamă. Pînă ne or­bește pe toți cineva din public, care s-a gîndit că-i o idee bună să se-apuce de făcut poze cu blitzul într-o încă­pere în care stăm de zece minute pe beznă. Dar îl apostrofează cineva din „public” și se oprește repede. „Astru în­sem­na «rătăcitor» în antichitate”, ne explică în continuare profesorul și în­ce­pe să ne arate principalele conste­la­ții de pe cerul din mica sală a Uni­versității „Alexandru Ioan Cuza”.

Pollux, cuprins de tristețe din ca­u­za faptului că fratele său muritor, Castor, murise, l-a rugat pe Jupiter să îi împărtășească acestuia nemu­ri­rea sa. Iar Jupiter, recunoscîndu-le fap­tele de vitejie, i-a unit pe cei doi în ce­ruri. Astfel, în octombrie și no­iem­brie, Gemenii apar pe orizontul de est. Profesorul se mai joacă la ma­șinăria pe care o mînuiește, făcînd ca stelele să se miște ca și cum ar trece timpul. „Observați cum în timp ce aștrii se mișcă, Steaua Nordului ră­mîne mereu la locul ei. Așa vă puteți orienta dacă v-ați pierdut undeva. O puteți localiza măsurînd de cinci ori spre dreapta latura de jos a Carului Mare, care este acolo”, și ne arată lo­cul acesteia pe tavan cu un fel de lan­ternă al cărei fascicul e în formă de săgețică.

Mai trece o noapte și-o zi și ne arată și reprezentarea fiecărei zodii pe cer, constelația care o reprezintă și un­­de și cînd o putem observa. De-acum, promit solemn că n-am să mai fiu su­perficial și miștocar. În fiecare du­mi­ni­că seara, înainte să scriu horoscopul, fac o vizită la Planetariu.

Ioan STOLERU

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top