Studenții, în casă cu șoarecii și la masă cu gîndacii

Universitățile din Iași pun la dispoziția studenților că­mine de toate nivelurile de confort, însă pe afișele de promovare apar întotdeauna cele care au prețul de cazare de un milion și ceva lună. Iar tinerii care nu prind lăudatele condiții de primă clasă, ajung să stea îngrămădiți, să împartă cîte patru un dulap, să se fe­rească de gîndaci și șoareci sau să se lupte pentru un loc la singura gură de plită electrică sau chiuvetă din bucătărie. În cazul mediciniștilor, cei care vor să se retra­gă în sălile de lectură, să învețe, adesea trebuie să mear­gă la alte cămine. Și chiar dacă știu că o par­te din vină este a lor, studenții nu înțeleg de ce bro­șurile de promovare nu vin și cu o secțiune specială: avertismen­te.

Din cauza numărului mare de stu­denți din afara Iașului pe care îl au înscris la cursurile de zi, conducerile Universității „Alexandru Ioan Cu­za” (UAIC) și a Universității de Me­dicină și Farmacie „Gr. T. Popa” (UMF) din Iași sînt nevoite să acomodeze cît mai mulți dintre aceștia, apro­bîndu-le cererile de cazare. Din acest motiv, studenții ajung să fie ca­zați, în funcție de medie, și în că­mine care au facilități sau condiții de trai scăzute.

1 decembrie, 1 dulap

În aceasta categorie se încadrează și clădirile în care locuiesc pe perioada studiilor unii dintre studenții medi­ciniști din zona Copoului, mai exact căminele 9 și 10, din complexul 1 De­cembrie, de pe strada Petre An­drei. Cea mai mare problemă pe care o reclamă tinerii cazați acolo este cea a spațiului. Cum camerele au fiecare cîte patru paturi, care nu sînt suprapuse cum este cazul la căminele din campusurile UAIC, spațiul în care se pot deplasa studenții în camere este foarte mic. „Dacă ar fi să mă gîndesc la prețul (n.r.: 130 de lei) pe care îl plătesc și la condițiile care sînt, nu prea pot fi mulțumit. Mie nu-mi convine să stăm patru într-o cameră ca asta. Plus că ai un singur dulap, noi ca baieți, nici noi nu avem loc, dar să fim patru si mai ales să fie fete?”, a declarat Cosmin, șeful Că­minului 10 din complexul 1 De­cembrie și student în anul al V-lea la Facultatea de Medicină Generală, de la UMF.

Mai mult decît atît, din cauza spațiului mic, stu­denții nici măcar nu au un loc ame­najat în cameră unde să se poa­tă schimba. Cosmin explică fap­­­tul că, în trecut, tinerii au încercat să bată cuie în pereți ca să în­tindă o perdea, dar erau puși să o dea jos. Nu au fost lăsați nici măcar să ai­bă pună o sfoară pe care să își usuce hainele, fiindu-le motivat că pereții sînt ni­si­poși și cuiele pot afecta structura de rezistență a tencuielii. Pro­ble­ma in­te­grității pereților s-a văzut însă cel mai bine la dulapurile suspendate, care stau deasupra paturilor stu­den­ți­lor. Fiind prinse direct în tencuială, fap­tul că a­ceasta este instabilă a cauzat în trecut accidente. „Am camere la ca­re toamna trecută au căzut dulapurile peste studenți și au stricat laptopuri. Dula­puri care au căzut după ce-au avut puse niște haine în ele si în rest erau goale. Am înțeles că în anii din urmă au existat studenți care și-au spart și na­sul din aceleași motive. Dar nu e în re­gulă că dacă vine un cutremur se du­ce jos. Si nu e problema că nu sînt prin­se bine, ci că pereții sînt nisipoși, însă la demisol sînt jale”, a completat Cos­min.

Aceeași problemă a integrității ten­cuielii căminelor a apărut și la sfîr­și­tul lunii mai, cînd, într-o cameră din Căminul 10, s-au desprins bucăți de tavan, care au căzut peste mobilierul din încăpere. Una dintre studente se afla în cameră la momentul respectiv și a fost zgî­ri­ată la umăr. „S-a în­tîm­plat, și UMF ia toate măsurile necesare: în cameră nu mai locuiește nimeni. Au fost mutate toate fetele pentru că nu aveai cum să stai acolo, era praf, mizerie și arăta urît. Deci nu a căzut în capul cuiva și nici n-au fost 70-80 de kilograme de tavan cum se zvonea. Părinții fetei au fost oameni în­țe­le­gă­tori, nu au venit cu scandal. S-a re­zol­vat asa. Există o ancheta în des­fă­șu­ra­re. Mie nu mi-e frică, dacă ar fi să-mi fie, mai de­gra­bă mă tem că o să-mi vină dulapurile în cap”, a precizat Cosmin.

În urma acestui accident, conducerea universității a anunțat faptul că, în perioada de vară, vor face un stu­diu pe toate căminele, pentru a verifica dacă se mai pot întîmpla astfel de incidente.

Sala tuturor, lectura nimănui

O altă problemă care există la Căminul 9 și Căminul 10 este cea a sălilor de lectură. Ambele cămine sînt dotate cu doar o singură sală de lectu­ră, care este neîncăpătoare pentru studenți în perioada sesiunii. „În C10 mai este nevoie de o sală de lectură, mă­car de una. La UMF e trecut pe listă că ar fi 25 de locuri, eu am cumpărat 40 de scaune și în sesiune se adună cam 50-60 de studenți. Este su­pra­po­pu­lată. Iar ca să rămîi în cameră e iar o problemă că bate soarele în una din jumătățile zilei de mori, iar noi avem ghinionul că stăm și în fața băi și nu putem lăsa mereu ușa deschisă. Ca să nu mai zic că sînt camere care au gîn­daci, și dacă faci reclamație se re­zol­vă foarte greu”, a precizat șeful Căminu­lui 10.

În ciuda acestor condiții vitrege, studenții care vor să petreacă timp în sala de lectură trebuie să încerce să mai prindă și loc acolo, fiindcă sînt unii tineri care vin în timpul zilei și ocupă un loc doar pentru a putea sta seara acolo. „De fiecare dată cînd merg, nu există spațiu. Lumea își lasă materialele și pleacă și este insuportabil de cald. Așa că merg în 1 MAI B (n.r. că­min al Medicinei de pe strada Să­ră­rie) pentru că este aproape, este renovat și sînt săli de lec­tură la fi­ecare etaj, e răcoare și sălile nu sînt ocupate în permanență de oa­meni care își lasă cărțile aco­­­lo și merg să doar­mă. Mai mult decît atît, sin­gura sa­lă de lec­tură de la noi este și la de­misol”, a de­clarat Mă­dă­­­li­na Szabo, stu­dentă în anul I la Facultatea de Farmacie de la UMF.

Cu rozătorele de acasă

În cazul Universității „Alex­an­dru Ioan Cuza”, sînt probleme atît cu că­­minele din complexul Titu Ma­io­res­cu, cît și cu cele din complexul Tîr­gu­șor Copou. În ceea ce privește pri­mul dintre complexele menționate an­terior, cele patru clădiri în care sînt cazați studenții: C5, C6, C7 și C8 sînt din ultima categorie de preț a ofertei de cazare universitare: 105 lei și, im­pli­cit, nivelul de confort este unul re­dus. Doar căminul C5 a intrat în reno­vare anul trecut și este în plan să se deschidă pentru anul universitar 2012 – 2013, complet renovat la nivelul celor din Tîrgușor Copou. În cazul acestui complex, doar C4 a rămas ne­modernizat deoarece universității i-a fost intentat un proces pentru terenul pe care este construit și, conform le­gii, nu se pot aduce modificări la nivel de structură asupra clădirilor a căror pro­prietate este contestată.

Însă, studenții care sînt cazați acum în cămin se plîng de condițiile pe ca­re administrația le pune la dispoziție. Una dintre cele mai mari probleme pe care le-au reclamat tinerii se leagă de prezența rozătoarelor și a gîn­da­ci­lor în camere. „Eram într-o seară cînd mă îndreptam înspre camera mea și am văzut cum un șoarece încerca să intre într-o cameră și a dat cu capul în vreo trei uși, încercînd să găsească o cră­pă­tură, și, într-un final, a intrat în una. Și în octombrie, cînd m-am cazat, îmi povesteau niște băieți care au stat anul trecut aici că au prins șoareci anul trecut”, a declarat Andrei, un student de la Facultatea de Teologie din Iași, cazat în C4.

În legătură cu această problemă, administratorul complexului Tîr­gu­șor Copou, ing. Maricel Matianu, sus­ți­ne faptul că procesul de deratizare și de dezinfecție se face de cîte ori este nevoie, de mai multe ori pe lună și administrația se sesizează la plîngerile fiecărui student. „Punem pastile pentru șobolani, grîu otrăvit pentru rozătoare mai mici în canalul termic, iar echipa care se ocupă de asta vine de la Grădina Botanică, unde au o sec­ție doar pentru acest lucru. Oricum, probabilitatea ca șoarecii să ajungă la etaje mari este mică. Am avut situații dar concluzia la care am ajuns este că aceștia au fost aduși de către studenți. Au venit de acasă, și-au lăsat bagajele în autobuzele mari, în trenuri la locul pentru bagaje, și-au făcut loc soarecii acolo și apoi în cămin”, a precizat administratorul.

Chiriași administrativi

Iar în ceea ce privește curățenia, Maricel Matianu crede că vina este împărțită și de aici vine și problema gîndacilor. În momentul în care că­mi­nele au fost date către folosire pentru studenți la începutul anului universitar acestea au primit avizul de la SANEPID pentru funcționare și fuse­seră curățate în întregime. „Pentru mine e un paradox. La începutul anului nu aveam nici un gîndac, în ianu­arie apar și apoi se înmulțesc de cum lovește căldura. Dacă nu e vina studentului, poate e vina noastră că i-am lăsat să mănînce în camere. Pentru că dacă nu există un minimum de cu­ră­țe­nie nu au cum să nu fie și gîndaci. Și nici ei nu anunță, că ne-am sesiza și noi imediat. Pînă și eu m-am trezit că am luat un gîndac de aici în servietă și l-am dus acasă”, a completat Maricel Matianu. Acesta a adăugat că după ce studenții vor fi plecați aca­să pe perioada vacanței de vară, o­glin­zile și inclusiv raftul de susținere al periuțelor de dinți din baie vor fi scoa­se și se va face o dezinfecție.

În același timp, însă, pînă și studenții sînt de acord cu administrația în ceea ce privește curățenia. În C4, cum băile sînt comune, curățenia se face în fiecare zi mai puțin în weekend, iar atunci cînd nu se face se adună multă mizerie. „La bucătărie te duci di­mi­nea­ța să îți faci cafea și cînd dai drumul la apă, vezi gîndăceii la chiuvetă cum stau. Vina principală este că sîn­tem leneși și că așteptăm să vină fe­me­ia de serviciu să facă curat după noi. În jumătate de oră se murdărește la bucătărie și baie din cauza studenților. Mai ales dacă vii în weekend, cînd nu face nimeni curățenie, stai zece minute ca să îți alegi o toaletă care este cît de cît curată”, a declarat Alexandru, student în anul al II-lea la Facultatea de Litere. Acesta în schimb spune că a avut și probleme cu adminsitrația, mai ales cînd a ve­nit vorba despre reparații. „Aveam pro­bleme cu ușa iar ei într-o zi ne-au trimis un tîmplar, care nu avea nici o treabă cu lăcătușul. Pînă la urmă noi ne-am rezolvat, noi am pus bani și am luat yală nouă, butuc nou, noi am pus-o. Mulți și-au rezolvat singuri problemele pe care le-au avut”, a mai precizat Alexandru.

Indiferent dacă se află doar în mî­na administrației sau a „celor șapte ani de acasă” pe care trebuie să îi aibă stu­denții, problemele există în cămine și ține de reponsabilitatea celor din con­ducerea universităților să atragă fondurile necesare modernizării acestora. „Eu unul stau și mă întreb, dacă UMF, conducerea sau rectorul și-ar trimite copiii să stea într-o camera ca asta? Eu n-aș face-o”, a conchis Cosmin.

Iulia CIUHU

Cătălin HOPULELE