Inadecvare

Proiectul de lege depus la Camera Deputaților de Ecaterina Andronescu, Titus Corlățean și Cristian Dumitrescu nu e complet imbecil, cum ne place imediat să judecăm. Da, el oferea un an pregătitor celor care au avut peste 7 media de absolvire și care nu luaseră BAC-ul. Respectivii absolvenți beneficiau în anumite condiții de finanțare de la stat pentru continuarea provizorie a studiilor.

De ce nu e imbecilă propunerea? Pentru că a fost aberantă duritatea bruscă a sistemului cu propriile „produse”. După ce a produs un anumit tip de elev, același sistem l-a taxat dur cu pază, protecție și note proaste. Eu nu cred în acest gen de reformă sado-masochistă. Să privim dincolo de rezultatele spectaculoase ale „reformei” Funeriu. Să vedem de exemplu grave discriminări la adresa celor care au terminat licee tehnice, foste profesionale, care au fost taxați cu un examen care nu le viza calificările în nici un fel.

Andronescu are multe păcate, nu mi-e simpatică deloc, dar dumneaei e primul ministru care s-a luat serios de învățămîntul superior privat (lupta cu Spiru Haret), chiar împotriva intereselor propriului partid. Deci nu o pot bănui de lobby în acest caz. Ce e „deplasat” în lege e tocmai ce nu e scris în proiect: argumentele slabe furnizate în media. Un exemplu: nu vrem să se destabilizeze psihic cei care n-au luat BAC-ul și să se apuce de etnobotanice. Chiar și ideea de a compensa duritatea nejustificată a ultimei sesiuni nu e suficientă pentru a propune o lege nouă. Bănuiala de populism nu este de aceea nejustificată.

Mai sînt însă niște nuanțe pe care le uităm. Punem prea mare preț pe studii universitare. Am început să-i stimez pe oamenii care-și asumă că nu au terminat facultatea. Preamărirea „facultăților” a și dus la o inflație de studii universitare aiuristice, de la (semi) distanță care nu fac altceva decît să îngroașe teancul diplomelor fără acoperire. Avem miniștri care defilează cu astfel de diplome deși e evident că ar lua bacul cu greu după un examen serios de gramatică. E cu atît mai ingrată situația unui guvern care se pretinde dur în reformele învățămîntului.

Ceea ce ar trebui să ne preocupe cu adevărat stă, ca de obicei, în cu totul alte zone. Pe de o parte, accesul diferențiat la educație (pentru bună parte din țară, mai ales mediul rural, educația devine un lux); de cealaltă parte, pașii serioși pe care îi va face învățămîntul către privatizare. Unitățile superioare de învățămînt sînt concepute ca niște SRL-uri care trebuie să intre pe profit. O dezbatere serioasă nu a fost purtată niciodată pe aceste teme. Poate și pentru că de fiecare dată ne trezim că dezbatem chestii mai mult sau mai puțin aberante. Așadar, păcatul proiectului Andronescu nu mă scoate din sărite prin rea-intenție, ci prin inadecvare.

Costi ROGOZANU