Actorul de provincie, un trubadur de ocazie

Dacă ar exista cerere mai mare, ar preda actoria tuturor politicieni­lor in­teresați. Spune că așa nu ar mai muri de foame niciun actor bun din România. „Da, unii dintre ei iau as­tfel de cursuri pentru a da bine în pu­­­blic, își fac o anumită imagine, re­­­ușesc să convingă. Iar de regulă, cei mai bu­ni actori politici prind foarte bine la public. De asta și sunt votați a doua oară. Un lucru însă știu sigur și cred că este veșnic valabil, în teatru și bi­se­rică nu se face politică. Dacă te a­puci, te murdărești”.

Lucian Dra­go­tă s-a popit odată, dar din pă­ca­te spune că nu a avut destulă chemare. A jucat rolul pre­o­tu­­lui din „Vacanța Mare”, și-a lăsat spe­cial barbă pentru filmări. Acum are propria școală de teatru și spune că îi merge bine. Predă la copii și vede în asta o meserie curată. Su­c­e­vea­nul este actor de 10 ani de zile și se numără printre puținii căruia nu-i place Maia Morgenstern. „Joacă prea precipitat, nenatural, mereu cu ți­pete și gesturi extreme”, spune el. L-au impresionat însă Dinică și Al Pacino. Școala lui de teatru „New Talent” are în prezent în jur de 150 de copii din Botoșani, Dorohoi, Gura Humorului și Vatra Dornei. „Eu merg în toată țara, am fost prin 20 de orașe și am făcut cursuri. Au venit de la copii de șase- șapte ani, pe care trebuia să-i introduc în această lume prin jocuri, la oameni de 53 de ani. Unii copii vor și o carieră de actor, alții vin doar pentru că li se pare o lu­me frumoasă”, povestește acesta.

Cînd sărăcia taie din „mofturile” sufletești

Își amintește că primul său rol a fost al căminarului Grigore Pâlcu, în pie­sa „Piatra din casă” de Vasile Alec­sandri, apoi a lui Chiriac din Ca­ragiale. A jucat și rolul lui Pam­pon însă cel mai tare s-a atașat de Dragomir, personajul din Năpasta. Spune că a acceptat mereu toate ro­lu­rile, nu a refuzat niciunul. „Un actor trebuie să joace orice. N-am să-l pot fizic niciodată juca pe Romeo, că nu semănăm, însă de interpretat pot. Dar mereu sunt Otelo…”, măr­turi­seș­te Lucian. După Universitatea de Teatru și Film „George Enescu” din Iași a decis că nu prea vrea să mai facă și altceva, că îi ajunge o vo­cație. Nu a fost să fie. Tot artist l-a fă­cut mama lui până în măduva oa­se­lor.

Pregătește un album cu 10 piese numit „Anotimpuri”, un fel de rock blînd, presărat pe ici colo cu balade. Sin­gurul lui regret este că în oraș nu e­xistă teatru, ar mai vrea să joace pe sce­nă, să îl aplaude sucevenii. Își scoa­te însă onorariul din invitațiile la cluburile de noapte unde este che­mat să concerteze. „Din păcate lumea nu mai vine la teatru, s-a petrecut o ma­nelizare, o deculturalizare. Oamenii nu mai au modele, dar sunt și săraci. Să­răcia îi obligă să taie din „mofturile” sufletești. Pe primul loc este mî­ncarea și sănătatea copiilor”. Iar da­că stă bine să calculeze, 50% din motivația de actor și cîntăreț este tot pen­tru mîncare.

Paula SCÎNTEIANU