Derizoriu
Scor la pauză 7 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Derizoriu 0Încetul cu încetul, miile de ațe care alcătuiesc frînghia fotbalului românesc încep să se încîlcească. Mitică Dragomir a lăsat Liga, s-a luat de mînă cu Mircea Sandu și fac coadă la poarta DNA-ului, mînați din spate de furia și de frica patronilor de cluburi.
Între timp, echipele noastre au fluctuații atît de mari în evoluții încît nu îți vine să mai calci vreodată pragul unei case de pariuri sportive. Oamenii cinstiți s-au amestecat cu păpușarii de nu-i mai distingi din valiza de stenograme, acuze și injurii perindate pe micile ecrane. Dacă ar fi să încercăm să părăsim acest circ derizoriu, exercițiu care i-ar fi priit și presei centrale, vom vedea că în scandalurile noastre nu sîntem singuri. Doar că atunci cînd ne uităm la diferențe, ne cam pufnește rîsul.
Cristiano Ronaldo a primit joia trecută Gheata de aur, distincție acordată pentru cele mai multe goluri marcate pe durata unui sezon. Și de aici s-au împărțit taberele: trofeul acesta e mult mai puțin valoros decît cel pe care îl poate (sînt șanse mari) primi Messi, Ronaldo a înscris doar împotriva lanternelor din campionat dar Messi a dat trei goluri Realului doar în Supercupă etc. Fanii celor două echipe spaniole, Barcelona și Real Madrid se respectă, dincolo de toate șicanele din lume. Sînt minute în care nu se poate să nu-ți crească pulsul cînd îl vezi pe Cristiano cum se avîntă printre apărători, sau pe Messi cum îi lasă în urmă ca pe niște jaloane, indiferent cu cine ții. De aceea, la ei, scandalurile aduc oameni mai mulți pe stadioane. La noi, aduc huligani și bătăuși.
Iar tot la noi, echipele se dau cu capul de bec în campionat și tot nu li se ard pretențiile din cupele europene. Dar ceea ce ne lipsește cu adevărat din primul 11 este un lider. Nu ajunge un Gigi Becali care să-și bată joc de jucători sau de un Mihai Stoica de care suporterii să se ferească să nu ia bătaie. Dar de ceea ce avem nevoie n-am văzut demult în fotbalul românesc. De cînd și-au agățat oameni ca Lăcătuș crampoanele-n cui. Demult.
Cătălin HOPULELE
Adaugă un comentariu