Aisbergul românesc, la Paris

Peste românii aflați în Franța ba­te de ceva vreme un vînt de umi­li­re. Știți cum este salutul românilor? Cu mîna întinsă, precum cer­șe­to­rii… Un român scoate din buzunar un iPhone? Hoțul! Vrea să închirieze un apartament?

Nu vă încadrați în criterii, sînteți român. Lucrează la un patron francez? Românii au dreptul să fotografize Turnul Eiffel, nu să muncească în Franța. Replicile sînt ve­ritabile, fie că sînt recitate în mass-media, fie că sînt spuse cu non­șalanță, în obrazul cîte unui român. Iar Claude Guéant, ministrul fran­cez de Interne, a ales bobul de ne­ghi­nă, între delincvenți: „Unul din zece, e român”!

Exact așa: „Unul din zece, e ro­mân!” au strigat cu maliție cîțiva ti­neri și au pus replica pe un afiș cu portretul lui Cioran. Au luat apoi un bol și au zornăit în el cîțiva bănuți: „Les Roumains vous rendent la mon­naie, servez-vous”. Și-au atîrnat de gît eti­che­te de români și au ieșit să dea piept Turnului Eiffel. S-a întîm­plat pe 29 octombrie 2011, în piața Tro­ca­dero, a Drepturilor Omului, din Paris. Cristina Suhală, arhitect și din 2009 președinta Asociației Stu­den­ți­lor și Doctoranzilor din Fran­ța (ADERF), știe toată povestea acestui protest inteligent, demn și cu simțul umorului. „Totul a început ca dezba­tere pe grupul de discuții al aso­cia­ției ADERF și am ajuns la concluzia că ar fi necesară realizarea unui happening, prin care să arătăm că și noi sîntem români, și sîntem plătitori de impozite în Franța. Am pornit de la faptul că se vorbește despre români deși ei sunt practic invizibili, cei in­te­grați nedeosebindu-se de restul so­ciet­ății. De aici și ideea de a ne întîl­ni, a afișa, «a purta o etichetă» cu faptul că sîntem români, cu vîrsta și ocupația fiecăruia: au fost dintre cele mai diverse, de la zidar la cercetător, și toate acestea cu un strop de simț al umorului – a se vedea fleyerele fă­cu­te de Adrian Popescu – pentru a ne diferenția de discursul patetic sau alarmist al presei franceze.” O luare de poziție malițioasă și matură în ace­lași timp: „Grija noastră cea mai mare era să nu alunecăm spre un discurs discriminatoriu, explică Cris­ti­na Sucală. „Noi nu încercam să ne di­fe­ren­­țiem de romi sau să spunem că exis­tă «români buni» și «români răi» ci doream să avem o primă atitudine organizată față de discursul politic din Franța, și să arătam că și românii sînt un popor precum toate celelalte.”

La acest happening al demnității s-au adunat o sută de români, pe care i-au păzit doi polițiști. „Am cerut în prealabil autorizație la prefectură”, po­vestește Cristina Sucală. „Chiar per­soana de la prefectură ne-a îm­păr­ta­șit faptul că ne înțelege pe deplin și ca e cazul să reacționăm. Doamna po­lițist de față la eveniment ne-a măr­turisit același lucru.” Ecourile evenimentului au ajuns în presă, la France3, RFI. „Probabil că ceea ce am făcut noi a fost doar o picătura într-un ocean, dar pînă la urmă și oceanul e făcut din picături. Societatea civilă joacă un rol important, și cred că doar ea poa­te schimba ceva în această imagi­ne” crede președinta ADERF.

În Franța, vîntul umilirii a în­ce­put să stîrnească valuri.

Cristina HERMEZIU