Un Taxi pînă la cămin

Într-o sîmbătă cu puține grade afară, dar multe în Hand, trupa Taxi a adus tinerilor fără partener din Iași cealaltă „Jumătate”. Pe 19 noiembrie nu a contat că biletul costă 30 de lei. Fanii au venit pentru concer­tul condimentat cu tobe fredonînd „Caută-mă tu” și s-au îndulcit cu glume. Timp de aproape trei ore, în clubul de pe Ștefan distracția a fost stîrnită de un artist acuzat că ar fi „ipohondru”.

Pe cei care nu erau obișnuiți cu citatul „Băutură și cultură” de la in­tra­­­rea din Hand, îi recunoșteai de la distanță. Chicoteau pe la spate. În des­­chi­dere, Cosmin Vaman a cîntat pen­­tru cei din sală, făcîndu-i să zîmbeas­­că atunci cînd a anunțat o me­lo­die de dragoste, intitulată „Românii au ta­len­t”. Ușor, ușor, fetele încep să dan­­se­ze, pe cînd băieții încă mai în­căl­­ze­sc sticlele de bere reci, tocmai s­coase din fri­gi­der de către barma­ni­ța scundă, ori de ti­pul cu părul lung, prin­s în coadă. De­și locul nu e plin, aici s-a adunat o mînă de oameni pre­gătită să cînte și să dan­seze. Nimeni nu este călcat pe pi­cio­are și e destul loc pentru toată lu­mea. Rîndul de la bar se rărește încet, iar me­lodiile de pe scenă curg una după alta, unii fani înfocați strigînd de-a drep­tul, iar alții scandînd ca pe stadion: Bis!

La zece și-un pic, după plecarea lui Cosmin de pe scenă, încep să se pre­gă­tească instrumentele pentru cei de la Taxi. Cînd bățul atinge tobele cei din sală încep să aplaude zgomotos. Dar, în timp ce băiatul cu părul lung și un pahar de vin roșu se tot plimbă frenetic prin fața mea, din dreapta se aude tare, „Taxi, Ta­xi”.

Domnișoara veselie

Primele cuvinte ale lui Dan Te­o­do­­­rescu stîrnesc dez­lăn­țuirea atît pe scenă, dar și în public. Rîndurile de  lîn­gă artiști se întețesc, întrebîndu-se cu to­­ții ce se va întîmpla „pînă-n două mii o sută și ceva”. După melodia „Cine-mi va mai spune oare?”, „Mi-e dor și doa­re” apropie cu­plu­ri­le, căci perechile se țin strîns în brațe, pe­cetluind momentul cu cîte un sărut pă­timaș, cu aromă de mu­zică și me­lan­colie, într-o lumină di­­fuză.

Chiar dacă piesa care se a­u­de în mi­crofon și boxe e tristă, în sală e­xis­tă o fată fericită mereu, care strigă de colo-colo: „Vesel, vesel”. Solistul re­­­­mar­că prezența domnișoarei cu pă­rul scurt, brunetă, îmbrăcată într-o ro­chi­ță neagră. Se pare că i-a auzit vo­cea, îm­pre­ună cu rugămintea, așa că de pe sce­nă se aude imediat: „Ce de lume fe­ri­ci­tă. Deci n-ați suferit din dragoste?”.

Du­pă o gură de apă, Taxi anunță mul­ți­mea că vor mai cîn­ta o piesă mohorîtă, glu­mind însă că­tre dom­ni­șoa­ra ve­se­lie: „E-o piesă tristă, dar o suporți, că ești ve­selă. Oricum ai da-o, tot ca mine e”.

„Alo, domnu’ neurolog?”

Printre glume și sticle cu bere sau vin, aplauzele se aud după fie­ca­re pie­să. Un tip cu pălărie neagră și o dun­­­gă a­l­bă pe ea se mișcă de ici-colo, iar apoi toa­tă lumea descoperă că des­pre Dan Te­odorescu se zvo­neș­­­te că ar avea pes­­te patruzeci de nu­­­mere de telefon ale unor medici în a­gendă. „Nu-i a­de­vă­rat. Am doar șap­te-opt. Nu se știe cînd ai nevoie de-un neurolog”, dez­min­te solistul fără grabă, du­pă care ver­sul „eu nu sînt ipohondru” îi face pe unii să izbucnească în rîs. În Hand, berile se servesc peste bar și glumele pe tavă și la microfon, așa că voia bună se strecoară printre toți. Dom­nișoara ve­se­li­e cîntă fiecare pi­e­să de parcă ar fi scris ea tot repertoriul pen­tru Taxi, iar băiatul de lîn­gă mine, cu ochelari și cămașă în dungi nu se lasă pînă nu dansăm, șoptindu-mi la sfîrșit să-mi găsesc un iubit care să fie educat, dar să știe și să danseze, că asta e foarte important.

Îi mulțumesc pen­tru sfat, dar îmi în­drept atenția spre scenă, acolo un­de Dan Teo­do­res­­cu vorbește des­pre-o proprie catego­ri­sire a oameni­lor și prind din zbor i­de­ea că „a­proa­pe a­dul­ți sîntem numai peste 40 de ani”.

Femeile despre femei

Și ca să se întoarcă la me­lo­dii și concert, se amuză, pentru că „fetele cîntă de obicei «Te caut în toa­te fe­me­ile», da’ ele nu-s bărbați”. Spre sfîrșit, pe s­cenă urcă din nou Cos­min Vaman, des­pre care solistul tru­­pei afirmă că este fanul perfect, pentru că știe pi­e­se­le mai bine decît el. Fără să dea autografe și fără să sa­vu­reze aplauzele care au ținut totuși cî­teva minute bune, în șir, Dan Teo­do­­­rescu prezintă membrii trupei și a­poi se retrag, lăsînd mulțimea cu dorința de-a mai asculta o melodie. Artiștii ple­­a­că, iar unii pe­tre­că­re­ți continuă da­n­sul în Hand, în timp ce pe alții îi în­văluie fri­gul afară, pli­m­bîn­­du-se pe Ștefan. E trecut de mie­­zul nop­ții, iar în club parcă se mai aude încă un…Bis!

Lidia Mariana RUSU