Suspendarea: pericol, naivitate… și un „totuși”
Cap în cap 29 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Suspendarea: pericol, naivitate… și un „totuși” 0După entuziasmul de început, opoziția pare să fi pus la păstrare proiectul suspendării președintelui. Are și motive. Mai întîi de toate, pentru că eșecul în Parlament este aproape sigur. Și apoi, fiindcă mișcarea e periculoasă și naivă.
Pericolul: Traian Băsescu nu mai e chiar Traian Băsescu
Nu mai iese la restaurant, nu mai stă la șprițuri cu Gigi Becali, nu mai sparge semințe pe stadion, nu se mai ia de ziariste. Acum luptă cu criza și face politică mare cu Angela Merkel, se bate cu băncile austriece. Traian Băsescu adoptă figura liderului responsabil, într-o Europă tot mai amenințată.
Opozanții lui Traian Băsescu nu par să fi sesizat schimbarea și nu-și schimbă nici discursul, nici comportamentul. Este adevărat, „schimbarea la față” a președintelui poate fi numai de suprafață. Oricum, el nu ar putea rezista unei dezbateri solide asupra guvernării pe care a girat-o, marcată de incompetență și corupție. Dar opoziția nu a reușit să declanșeze o asemenea dezbatere, în primul rînd pentru că ea însăși nu a pus în fața României un proiect atractiv și credibil. În aceste condiții, o parte a alegătorilor ar sfîrși prin a se solidariza cu acest președinte, nu pentru că el ar putea aduce un „mai bine”, ci fiindcă se tem de „mai rău”.
Imaginați-vă ce s-ar întîmpla dacă, în timpul cît Traian Băsescu ar fi, totuși, suspendat (sau în curs…), piețele financiare ar lua-o razna și România ar fi lovită din plin – nu din vina celor care l-au suspendat pe președinte, firește. Dar aparatul de propagandă al președintelui nu ar ezita să iasă la joc și să le dea cu terenul în cap adversarilor, acuzându-i că ei au destabilizat țara!
Naivitatea: nu-i vor putea soarbe puterea
Să zicem că șeful statului ar fi suspendat și, în scenariul cel mai bun pentru opoziție, pe fotoliul de președinte al senatului ar ajunge tot cineva din PSD.
Este o copilărie să-ți imaginezi că, de a doua zi, acesta din urmă ar deveni chiar un personaj politic de prim rang. Puterea nu este un inel fermecat pe care să i-l smulgi de pe deget celui căruia i-ai luat locul.
De bună seamă că nici liderii opoziției cei mai entuziaști față de ideea suspendării nu-și imaginează că, în caz de succes în Parlament, șefii serviciilor vor veni să i se închine președintelui interimar. Ba, că îi vor dărui și glonțul de argint cu care să împuște vînatul cel mare. Să fim serioși, puterea va merge după Traian Băsescu, nu va rămîne pe masă în cabinetul eliberat.
Dincolo de aceasta, suspendarea șefului statului ar trebui să nu fie o armă în jocul politic, ci să rămînă doar o procedură excepțională, menită a răspunde unor situații cu totul și cu totul ieșite din comun.
Și totuși…
Procedura de suspendare rămîne un instrument democratic. Iar de opoziția îi va da curs, procedurile vor trebui urmate întocmai și, mai ales, cu bună credință. Parlamentul chiar va trebui să organizeze o dezbatere, după tot tipicul. Va fi, de fapt, dezbaterea unei adevărate moțiuni de cenzură la adresa președintelui.
Și această dezbatere va trebui să se încheie cu un vot secret – un adevărat vot de (ne)încredere la adresa șefului statului din partea legislativului.
Puterea nu ar trebui să recurgă la stratagemele discutabile, de genul retragerii de la vot a propriilor parlamentari, așa cum a mai procedat la moțiunile de cenzură. Sau, mai rău, să împiedice cu totul o dezbatere și un vot, pe cine știe ce pretext procedural.
De fapt, nu i-ar face decît un rău propriului președinte. I-ar știrbi o bună parte din legitimitatea ce i-a mai rămas, după ce și popularitatea i s-a făcut franjuri.
Ovidiu NAHOI
Adaugă un comentariu