Altfel de muzică
Opinia de la centru 29 noiembrie 2011 Niciun comentariu la Altfel de muzică 2De o săptămînă ascult Mozart, și Vivaldi, și mai ales Wagner. Niciodată n-am gustat o felie întreagă din muzica asta și, sincer să vă spun, emisiunea lui Iosif Sava mă călca pe nervi. Pentru că aș fi preferat oricînd un desen animat. În plus, posterul cu George Enescu din camera de cămin a unui prieten meloman mă făcea mereu să zîmbesc. Parcă era mai natural cel al colegului său de cameră, cu Andreea Bănică.
Dar acum o săptămînă mi s-a întîmplat ceva. L-am cunoscut pe Vasile Martinoiu. Am trăit unul dintre momentele rare în care dai de un om care pentru o clipă îți atinge viața și ți-o schimbă iremediabil. Are o voce puternică, vorbă sigură și mai ales, la cei 77 de ani, o doză de sinceritate pe care n-o găsești decît la vîrsta inconștientă a adolescenței. În două cărți mari a adunat toate concertele pe care le-a avut, cine, la ce dată, în ce oraș.
12 martie 1959. Era probabil o zi jilavă de primăvară, cînd Vasile Martinoiu debuta pe scena Teatrului de Operetă din Galați. Contele de Luna din „Trubadurul” i s-a potrivit ca o mănușă. Puternic și șarmant, la fel m-a întîmpinat Vasile Martinoiu, după 52 de ani, în casa sa din apropierea Operei Naționale. Vocea sa puternică umple încăperea cu povești din tinerețe, spune glume, ca și cum niciodată nu ar fi coborît de pe scenă.
Catastiful cu spectacole îi ajută memoria. „Citește aici…”, dă îndrumări baritonul. 24 septembrie 1972. Era vremea în care un vînticel de toamnă răscolea frunzele din Central Park. Atunci „New York Times” consemna: „Un român are rolul principal din Opera «Rigoletto»”. „Rigoletto este cu siguranță unul dintre rolurile cele mai importante în operă, dar asta nu a diminuat cu nimic contribuția fină a lui Vasile Martinoiu, de ieri dimineață, la New York City Opera. Artistul român de 38 de ani și-a făcut debutul aici cu opera lui Verdi”. Așa și-a început materialul jurnalistul pentru ca apoi să continue cu „este unul dintre cei mai buni baritoni de astăzi!” și că „are o voce mare pe care o folosește cu succes în rolurile sale”. „Vocea acestui bariton este fără cusur”, scria și „The Sun”.
Opera începe să se reumple cu oameni care, prinși de nebunia televizorului, încep să se căiască. Alții abia acum îi află magia. E iarna lui Vivaldi. Mai am trei anotimpuri și o iau de la capăt.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu