În numele mărcii

Cine a zis că studenții nu mai sînt amuzanți nu l-au cunoscut pe Ștefan-Alexandru Atanasiu-Ră­du­lescu. Tînărul membru din Par­tidul Conservator a ajuns chiar să-l detroneze pe Mircea Geoană din categoria celor mai urmăriți oa­meni politici ai lunii decembrie.

Ce a făcut atît de special acest tî­năr? A reușit să fie mai rapid decît întreaga Uniune Social Liberală. Și vorba aceea, săptămîna tre­cută am văzut ce iuți sînt cei din USL, mai exact social-de­mo­cra­ții. L-au dat exmatriculat pe Geoană din partid și din fruntea Senatului înainte să spună măcar „Mihaela, te iubesc!”.

Deci Ștefan-Radu e un om al deciziilor-fulger, asta e stabilit. Cînd a auzit că USL-ul dorește să intre în legalitate, pe 5 februarie anul curent, imediat după înființare, s-a și prezentat la OSIM două zile mai tîrziu, cu documentele necesa­re pentru a obține drepturile asu­pra unui titlu. Întîmplător sau nu, aces­ta era chiar „Uniunea Social Li­be­rală (USL)”. A vrut să fie pre­vă­ză­tor, să o ia înaintea contracandida­ților din partidele rivale care ar fi putut să joace o farsă și să re­ven­di­ce ei primii drept asu­pra nu­me­le. Doar că nu s-a sincronizat și cu cei din uniune, care au depus la rîndul lor acte pentru a obține nu­mele, și s-au trezit prinși la furat.

După multe tergiversări și dis­cu­ții, pe 26 august, Ștefan-Radu Atanasiu-Rădulescu a ajuns să de­țină drepturile asupra titlului „Uni­unea Social Liberală (USL)”, în timp ce cele trei partide au ob­ți­nut, după ce le-a fost respinsă pri­ma cerere, titlul de „Uniunea So­cial Liberală PSD PNL-PC”.

Comedia este însă departe de a se fi terminat. Tînărul a anunțat săptămîna aceasta că va renunța, din cauza presiunilor, la a mai fa­ce parte din echipa Partidului Con­servator. Interesant este faptul că acele presiuni l-au făcut să-și aban­doneze locul din partid, dar nu să cedeze dreptul de proprietate asu­pra titlului. Pentru că, după un sim­plu calcul, tînărul a scos din buzunarul propriu mai mult de 500 de euro pentru a salva onoarea uniunii și probabil, ca orice investiție, așteaptă să înflorească ca să își poa­tă mări capitalul.

Iar acum, problema celor din USL este simplă. Dacă onoarea uniu­nii lor a costat 500 de euro, trebu­ie să se întrebe cît va costa onoarea tînărului care se plimbă prin buzunar cu numele lor, și pentru ce ar fi dispus sa renunțe la ea? Sau pentru cine?

Cătălin HOPULELE