Revelion pe Motor din trompete

Chiar dacă seara de 31 decembrie din 2011 a fost încărcată cu glume și chef de petrecere, parcă ar fi fost cam nelalocul lui să îl pun pe unchiul Că­tă­lin să danseze cu mătușa Mariana pe muzica Madonnei sau a Innei. Astfel că, după ce am primit invitația pe Facebook la Revelionul pe vechi organizat în club Motor, am acceptat propunerea și în plus, mi-am amintit că ținuta specială o am deja pre­gă­ti­tă. Bluza pe care mi-am cumpărat-o special pentru prima seară din 2012 încă nu o purtasem, deci eram gata să sărbătoresc încă o dată noul an. Nu­mai că nu am prevăzut că printre me­se­le din Tudor s-ar putea să mă cioc­nesc și cu copii care credeau că pe mixurile Dj-ului trebuie să sară ca niște mingi pe terenul de fotbal. Unul dintr-un capăt și altul din celălalt.

2012 la bară

Cum sala era prea moleșită, ca du­pă un semnal de urgență pe care ci­neva îl trage cînd trenul are vreo problemă, peste 20 de petrecăreți de la mese s-au strîns pe ringul de dans, unde jocul mîinilor erau pașii cei mai importanți din coregrafie. Stilul cu pum­nii strînși, ridicați spre tavan care executau morișca înainte și-napoi s-a instalat imediat, după ce l-a lansat fata în jurul căreia se învîrteau vreo cinci tipi cu creastă.

Și totuși, cu­plu­rile ca­re s-au strecurat printre tineri au dan­sat pe muzică house altfel, decît cu mîi­nile în aer. Soții Radu și Ca­ri­na dansau legat, cu influențe latino, în timp ce lîngă ei, cu mîinile în șol­duri, fetița lor se uita la dom­ni­șoa­ra blon­dă care s-a agățat de bară. Pre­sta­ția ei a fost observată numai de Dj, în timp ce în loc să fie admirată, era mai de­gra­bă trecută cu vederea de către mol­do­venii, ucrainieni sau li­po­venii ve­niți să treacă în 2012 cu muzică lă­u­tă­rească și cu băutură din partea casei. Numai că shot-urile gratuite nu au mai fost oferite. Și nici bărbați care să în­cin­gă sala cu chiote de bucurie.

S-a sărit și peste pregătirea de dinainte de in­tra­rea în Noul An. Pre­zen­ta­to­rul și-a dat seama că ceasul bate ora 00.00 cu cinci secunde înainte de ora exactă și atunci doar a strigat „La mulți ani!”. De în­tre­ți­ne­rea atmosferei aveau să se preocupe nu­mai trei bă­ieți de lîngă ca­lul cu trompete, aproape de locul din care am petrecut seara de Revelion pe vechi. La cum să­reau pe scaune, nici nu am crezut că nu o să-mi prindă o mișcare mai com­plexă peste cap.

Iulia CIUHU