Răscoala pietrelor neșlefuite
Pastila de după 28 ianuarie 2012 Niciun comentariu la Răscoala pietrelor neșlefuite 1Nu știm nici noi dacă ne-a sunat ceasul într-o dimineață și aveam gust de revoltă pe buze, de la strîmbele politice mîncate de cu seară sau dac-am învățat de la alții că nimic nu rezolvă mai bine necazul poporului decît o sămînță spartă, revoluționar, în Piața Unirii. Nu știm de la ce ni se trage, dar ne-am lipit de frunte legitimația de căuzaș și, din cînd în cînd, scandăm ceva abject despre Băsescu.
Nu pe românii ieșiți în marile piețe de foame și sărăcie merită să-i taxăm c-o explicație. Printre ei s-au rătăcit tineri cu cauza lăsată acasă, împinși de sărăcia cu duhul și foamea de-o revoluție ca cea despre care-au auzit că le-a eliberat neamul și le-a adus Internetul. Explicațiile lor sînt cele prețioase, ei sînt cei care s-au ridicat de printre rînduri împărțiți în specii de scandalagii.
Ce-i drept, puțini știu pentru ce se protestează, fie ei din București sau Iași sau de oriunde s-au mai ridicat pancarte cînd mai legitime, cînd mai nostime. Însă revolta personală e una și bună, chiar dacă studentul iese în stradă de greața taxei prea mari de înmatriculare sau din pofta căscatului de gură. Unii se uită cruciș cînd îi întrebi de Arafat, alții par să știe prea multe despre asta, deși pe cartonul ce le ține dos de lapoviță se cere ajutorul lui Chuck Norris.
Așa se motivează mai nou absențele la cursuri. Cu răzmerițe încropite dintr-un zvon, un neajuns pirpiriu și-o știre încă necoaptă. Dintr-o solidaritate inconștientă și cu ridicări perplexe din umeri, tinerii noștri au săltat hora-n rebeliune, privatizînd, fără să-și dea seama, pînă și revoluția.
Adaugă un comentariu