Cabinetul Boc: cînd un guvern de dreapta pierde încrederea clasei mijlocii

Probabil că de la Victor Ciorbea în­coace nu a mai existat un premier la fel de detestat de marea masă precum Emil Boc. Istoria va reține însă în drep­tul său un număr consistent de re­for­me. Dar și o evidentă lipsă de în­țe­le­gere a economiei reale, ceea ce – pen­tru un cabinet de dreapta – re­pre­zin­tă un adevărat harakiri. Nu în­tîm­plă­tor guvernele succesive conduse de Emil Boc au trăit periculos, întotdeauna pe muchie de cuțit. Exact așa se în­tîm­plă și acum. Iată de ce.

Lipsa de popularitate a oricărui guvern reformist e un truism. Cu atît mai mult într-o țară precum România, mă­cinată de probleme structurale și cu o uriașă inerție a aparutului birocratic ali­mentat aproape două decenii în fo­lo­sul clientelei politice.

Lipsa de popularitate a sporit ex­po­nențial odată cu declanșarea crizei eco­nomice. Ezitările din anul electoral 2009 au făcut ca măsurile luate în 2010 să fie și mai greu de suportat.

Ce surprinde însă la acest guvern este incapacitatea de a înțelege economia reală și, prin consecință, imposibi­li­tatea de a lua măsuri care să ajute me­diul privat să reînceapă creșterea. E sur­prinzător pentru că avem de-a face cu un guvern de dreapta, care are prin­tre componenții săi oameni cu reale apti­tudini reformiste.

Acest eșec sistematic a dus, pe plan politic, la pierderea încrederii de care se bucura în rândul clasei mij­lo­cii. Exact acea pătură socială care a dus la cîștigarea alegerilor de către PDL și Traian Băsescu. Or, se știe că e vorba despre electoratul cel mai pre­ten­­­țios, cel mai greu de atras, dar cu atît mai valoros, prin faptul că e format din lideri formali și informali de opi­nie. Adică exact oamenii cu spirit an­­treprenorial, care fac lucrurile să se miș­te.

Imobilitatea Guvernului Boc i-a de­zarmat însă pe mulți dintre compo­nen­­ții acestei clase. Urmăriți discuțiile din­­tre tinerii pînă în 35 de ani, cu stu­dii superioare și statut social peste me­die, și veți vedea cât de mulți își pun pro­­blema emigrării.

E o situație simi­la­ră cu cea din anii 2000, cu o mare di­fe­­rență: atunci au plecat mulți români fă­­ră studii, acum se pregătesc de plecare cei cu educație, în care statul a in­ves­­tit enorm.

Pierderea speranței într-un viitor mai bun e adevărata moțiune de cen­zu­­ră pentru Guvernul Boc. Votul din Par­lament la asumarea răspunderii pe le­gile Educației nu are mari șanse să adu­că demiterea Executivului. Brain-drain-ul va pune însă România într-o si­tuație fără ieșire, mult mai greu de re­parat decât căderea oricărui guvern, fie el reformist sau nu.

Cristian PANTAZI