Ciprul, sau atunci cînd medicamentul administrat e mai rău decît boala

Pînă la urmă, se pare că de­po­zi­te­le din băncile cipriote, cele de peste 100.000 de euro, vor fi taxate cu 20%. Ceva trebuia să se facă urgent, eco­no­mia din insulă ajungînd la limita de avarie. Supermarketurile din Cipru ră­măseseră cu cîte patru-cinci alimente pe rafturi, iar de luni, 25 martie, din ca­uza băncilor închise, nu mai puteau fi plătiți furnizorii. Retragerile de la ban­comate au fost limitate inițial la 260 de euro, prag redus ulterior la 100 de euro. Unele benzinării anunțau că nu primesc decît bani cash, nu și plățile cu cardul. Magazinele oferă promoții dacă achiți în numerar, iar Londra a trimis un milion de euro cash cu avi­onul pentru salvarea financiară a sol­da­ților britanici și a personalului Ma­jes­tății sale care lucrează în Cipru. Inițial, Cipru a apelat la salvarea rușilor, însă rușii au cerut în schimb controlul resurselor de gaze naturale și al porturilor cipriote. Scump, doam­nă, scump, dincolo era mai ieftin, au spus oficialii ciprioți. Din păcate, nici „din­colo” nu e deloc ieftin. Pentru ruși, Ci­prul este o excelentă ocazie să își pro­moveze interesele în regiune. Pentru UE, Ciprul e un neg care trebuie tra­tat cu medicamente tot mai scumpe. Cu aceleași medicamente care au fost administrate și Greciei, care vor fi ad­ministrate și Portugaliei, Italiei și chiar Franței. Iar banii de tratament sînt tot mai greu de găsit.

Scurt remember

Acum șase ani începea criza. Că­dea piața imobiliară americană. Cî­te­va bănci mari (care au finanțat produsele subprime) stăteau să cadă. Unele sînt lăsate (Lehman B.), altele nu. Apare criza bancară (cîteva sute de mici bănci americane cad) care se transmite în Eu­ropa. Europa e însă un bolnav cronic cu imunitatea la pămînt pentru care ori­ce răceală poate fi fatală. Bolile Eu­ro­pei sînt cîteva țări care au fost mo­mite să intre în Euroland, deși nu era cazul. Băncile europene intră în fibrilație. Statele, miloase, le fac băncilor respirație gură la gură. Băncile par să-și revină însă doar pe seama „sîngelui” Guvernelor. Falimentul e ca un lac adînc în care băncile ajutate de State se pot scufunda. În lac se vede in­vers. Că Statele pot fi scufundate de bănci. Cipru este dovada vie. Ciprului i se va da un Trabant și i se va cere să dea la scadență un Mercedes. Din imobiliare, criza s-a mutat în criza datoriilor ale Statelor. Dar Sta­te­le sînt fictiuni, iar ficțiunile nu au bani. Statele administrează niște bani ai cetățenilor și ai companiilor. Să dea cetățenii și firmele bani, prin urmare? Firește, nu direct. Prin inflație, prin tă­ieri de salarii și prin taxe suplimentare. Cipru, gen (cum ar spune unii). Isteria cu care agențiile de știri stră­ine (și locale, uneori) tratează problema te face să nu mai gîndești lim­pe­de. Nu moneda euro e problema, ci construcția aflată la baza Uniunea Ec­on­o­mică și Monetară. Ce învățăminte tragem din aceas­tă criză? Prima, că nu avem lideri po­li­tici. Cei care „defilează” astăzi sînt muuuult sub vremi. Amintiți-vă, ca să mă refer doar la ai noștri, cum ne îndemnau să ne bucurăm că vine cri­za în SUA, că se vor ieftini acolo casele și să mergem la cumpărat imobiliare. Că noi sîntem feriți de criză ș.a.m.d. În Europa era la fel. Li se spunea că mo­neda euro e un scut foarte bun, că nu are treabă taifunul american cu la­cul cris­talin din Eurozonă, ș.a.m.d. Pros­tii!

Ce va urma?

Sînt două mari scenarii: euro se duce de unde a venit (din nicăieri) sau Eu­ro­zona rezistă în continuare. Dacă se duce naibii șandramaua (deși și asta e un proces complicat) procedura va fi în trepte. Dacă se face brusc, vor fi miș­cări sociale mari. În scenariul optimist, fie se formează doua – trei eurozone, fie se întîmplă o minune și se rezolvă criza. Ni se va spune că în România to­tul e ok, că noi niciodată nu vom ajun­ge ca… dar cît să mai credem în spi­ri­duși?

Regina Elisabeta, la o întîlnire cu reprezentanți ai lumii economice a spus (eram în 2008): „It’s awful – Why did nobody see it coming?” (Cum naibii nimeni nu a văzut ce ur­mea­ză?) Lumea financiară s-a comportat ca un copil lăsat la joacă nesupravegheat. Mai întîi a spart un geam, apoi a dat foc unei case dar acum amenință în­treg cartierul. Ce fac părinții copilului? Se adună în ședințe familiale și decid că „uite dragă, nu prea e frumos ce face Puștiulică. Poate ar merita o palmă la fund”, spune mama. „Dom’ne să nu ne grăbim să pleznim din senin. Are și copilu’ Drepturi, că e cetățean eu­ro­pean!”, zice tatăl. În vremea asta Puș­tiulică pune cuțitul la gîtul oamenilor ca să își mai scoată și el un ban…

Drept este că Ciprul a beneficiat de niște bani ca urmare a aderării la euro, bani care s-au dus în economie prin diverse canale și au ținut locurile de muncă, au ajutat țara și pe orizontală și pe verticală. „There’s no free lunch in economy”. Iar acum, nota de plată e lăsata ultimului student care a rămas ca prostul la masă.

Dan POPA este jurnalist la agenția de presă HotNews.ro