Credit doar cu buletinul

Tranzacțiile în lume se fac pe baza certificatelor de bună purtare emi­­se de către diferite instituții inter­na­­­ționale, fie ele agenții de rating sau fi­­­­nanțatori la nivel global. Din păcate, Ro­­mânia a demonstrat constant ca nu este capabilă să promoveze pe termen lung politici macroeconomice să­nă­toa­se.

Propunerile populist-sindicalis­te au acaparat, nu de puține ori, dez­ba­­­terea publică. Așa se face că, inclusiv în ultimii ani de creștere economi­că de dinaintea declanșării crizei internaționale, cuvintele de or­­dine au fost risipa și proasta gu­ver­na­­re, corupția și injustiția socială reală. Tocmai acestui gen de politician risipitor îi e teama de FMI. Nu vrea să se conformeze la regulile bu­nei guvernări și la regulile creșterii eco­nomice sănătoase. Îl interesează exc­lusiv voturile obținute facil, fără re­forme structurale profunde.

Celor ușor manipulabili, care nu în­țeleg prea bine „meandrele” econo­mi­­cului le e frică, în egală măsură. Să mă explic pe îndelete.

Avantaje ale acordului cu FMI:

– Creșterea credibilității Ro­mâ­niei pe piața internațională a capitalului.

– Reducerea riscului deprecierii ma­sive și rapide a leului, cu conse­cin­țe negative pentru populație, în sensul să­răcirii sale drastice.

– Reintroducerea monitorizării politicilor economice ale României (pri­ma condiție pentru garantarea a ceea ce FMI numește „good track record of sound macroeconomic policies”).

De ce am împrumutat bani de la FMI si de la CE?

Pentru că trebuia să acoperim ne­voi­le de finanțare a deficitului extern pe termen scurt și mediu. Pentru că in­trările de capital străin în România s-au redus semnificativ. Pentru că ve­ni­turile bu­getare au scăzut brutal, iar chel­tu­ie­li­le publice erau mult prea ri­di­cate. Da­toriile bugetare se acoperă din îm­pru­muturi, iar cele de la FMI și de la CE sînt mai ieftine decît împrumutu­rile de pe piața bancară privată. Pe scurt, scopul major al acestui îm­pru­mut a fost să acoperim cheltuielile pu­blice excedentare cu care trăim și să arătăm mediului de afaceri intern și in­ternațional că, în cazul unui risc de vul­nerabilitate extremă, noi putem să o­prim efectul de Domino.

În caz contrar, inflația mai mare la noi decît în zona euro (ceea ce în­seam­nă o putere de cumpărare mai mi­că a monedei naționale), deficitul ma­re de cont curent (care implică o ce­rere mare de valută pe piață), precum și ratele și dobînzile scadente la da­toria pe termen scurt și mediu ar fi pus o presiune de necontrolat asupra cur­sului de schimb. Deprecierea valu­tei trebuia evitată și am reușit acest lu­cru. Altfel, toți cei creditați în valută ar fi trebuit să plătească rate mult mai ma­­ri pentru rambursarea acestora.

Acest împrumut extern ne-a dat ră­­gazul să valorificăm momentul fa­vo­­­rabil pentru reforme profunde, im­po­­sibil de coordonat rapid și eficiente în vremuri normale si să nu asistăm la im­­posibilitatea onorării cheltuielilor pu­­blice obligatorii, inclusiv a salarii­lor, a pensiilor, a utitilităților ș.a.m.d., ce să mai vorbim de investiții și de co­fi­nanțarea pentru absorbția fondurilor eu­ropene. Altfel ajustările cheltuie­li­lor publice ar fi fost mult mai brutale decît măsurile de austeritate asumate de către guvernul Boc în acești doi ani.

Andreea PAUL – VASS