Crezul opus modernizării României
Cap în cap 15 martie 2011 Niciun comentariu la Crezul opus modernizării României 0În urmă cu vreo șapte ani, evaluam un program româno-olandez care viza întărirea sistemului democrației participative din România. Din partea olandeză mai există un evaluator care, ca și mine, participa la derularea programului observînd neutru modul în care echipele, din diverse orașe, implementau proiectele de implicare cetățenească în conducerea administrativă locală.
La un seminar în care se prezentau aceste proiecte de către reprezentanții echipelor din program, o echipă care implementa un proiect în Făgăraș a prezentat ideea lor de proiect care presupunea construcția unui sprijin public pentru intenția Primăriei din Făgăraș de a construi o catedrală în orașul cu pricina. Liderul echipei chiar se mîndrea, ca un activist civic ce se credea, arătînd asistenței cum anume se zbat ei să obțină aprobarea pentru o catedrală uriașă într-un mic orășel și cum se băteau ei cu Ministerul Culturii care nu dorea, pe drept cuvânt, să dea aprobarea pentru construcția megalitică, care ar fi acoperit cu totul ruinele unei foste cetăți medievale. Bunul meu coleg olandez, membru în Parlamentul Olandei, asculta liniștit ceea ce un translator îi șoptea la ureche. Brusc, ceea ce unui personaj de calibrul său nu îi stătea deloc în fire, se ridică pur și simplu și îl oprii vehement să mai vorbească pe membrul echipei din Făgăraș. Aproape că a început să țipe, spunînd că este inadmisibil ceea ce acesta spune, că nu poate să mai permită o astfel de prezentare care încalcă niște principii elementare ale acțiunilor din proiect.
Noi, pe aici, eram și din păcate, sîntem obișnuiți cu intervențiile așa zis civice din spațiul nostru românesc în care suportul pentru Biserică pare o cucerire revoluționară. Olandezul nostru, în schimb, cred că nu ar fi reacționat așa cum o făcuse nici dacă băiatul din Făgăraș spunea că făcea tabere pentru militanții Al Qaeda. Pentru el suportul administrației statului pentru construcția unei biserici era cu mult mai grav.
Era și este mult mai grav pentru că în esență, civilizația modernă, statele moderne ca atare, s-au clădit pe un efort de secularizare, adică de separare totală a statului de biserică, indiferent care este ea. Biserica nu are și nu trebuie să aibă nicio legătură cu statul, care nu trebuie să se amestece în treburile ei și, evident, sub nici o formă nu are voie să o finanțeze. Statul și Biserica trebuie să fie separate și acesta este unul din principiile care au permis dezvoltarea permanentă a civilizației umane. Toate statele care au făcut acest lucru în istorie, și toate din modernitate, s-au dezvoltat la un nivel fără precedent și din acest motiv, România face excepție pentru că România a trecut de la ateismul forțat, care era tot un fel de amestec în treburile Bisericii, doar că negativ, la o îndoctrinare și o propagandă religioasă forțată care ne aduce foarte aproape de Evul Mediu.
De fapt, România merge voios și cu eforturi mari, chiar cu un ritm mult mai mare decât credeți, doar că în direcția opusă dezvoltării. Este greu să te modernizezi cînd direcția în care merg guvernanții tăi este opusă modernității. Acesta este unul dintre motivele pentru care România se află în situația impotenței politice și economice în care se află de multă vreme. Bazele sistemului politic românesc sînt pervertite, birocrația noastră este una care reprezintă aproape inversul modelului ideal weberian, adică ea este mai degrabă o țesătură impersonală de relații, un sistem feudal în care chiar am simțit nevoia să utilizăm numele de baroni locali, un sistem în care propaganda antiștiințifică, antidemocratică și antimodernă a bisericii ne „ajută” să mergem într-o direcție opusă celei care se poate numi dezvoltare.
Parteneriatul actual dintre stat și Biserică, de fapt cu Biserica Ortodoxă Română este o altă mîrșăvie comisă împotriva modernizării României, dar implicit o victorie pentru sistemul feudalo-mafiot din România.
Alfred BULAI
Adaugă un comentariu