Excepția de la regulă?

Ideea că la originea crizei economice a stat o conspirație, care reia și adaptează vechiul mit al cons­pi­ra­ției la situația actuală, cunoaște di­fe­ri­te variante, de la cele universale pînă la declinarea acestora la nivel na­țio­nal sau regional. Vinovatul e mereu altul, dar vina lui rămîne me­reu aceeași: atentatul împotriva in­te­re­su­lui na­țio­nal.

O dovadă în plus o re­pre­zin­tă și re­centele alegeri par­la­­mentare olan­de­ze din 9 iunie care au adus extrema dreapta, cu Parti­dul pentru Libertate al islamofobului Geert Wil­ders, nu doar pe a tre­ia poziție, ci în situația de a participa la guvernare. Iar în Flandra pre­șe­­dintelui Con­si­liu­lui European, Her­man van Rom­­puy, în inima Eu­ropei deci vo­tul extremist a ajuns la aproape 40%, deși doar 15 % dintre flamanzi sînt, con­form son­da­je­lor, de acord cu separarea de Va­lo­nia francofonă. Mai aproape de noi, la vest, extremismul maghiar a marcat cu Jobbik-ul un succes important la alegerile legislative din aprilie, iar extremiștii bulgari de la Ataka sau stabilizat la 10% doar pentru că Boiko Borisov, prim ministru după alegerile din iulie 2009 a preluat me­sajul populist. Deci, Estul nu e deloc protejat în fața extremismului de toate felurile, și mai ales a neo­po­pulismului conspiraționist. De unde, atunci, această perplexitate a u­nora față de creșterea extremisme­lor mai peste tot în Europa? Și, mai ales, de ce ar fi România excepția de la regulă?

În dezbaterea publică de la noi nu se practică analiza critică a crizei economice globale și a con­se­cin­țelor sale sociale sau politice. O per­dea de fum acoperă subiectul cauzei ini­țiale a crizei. Aproape nimic des­pre responsabilitatea capitalismului fi­­nanciar sau despre taxarea băn­ci­lor, despre speculațiile asupra datoriei suverane a statelor și a euro, des­pre rolul a­gen­țiilor de cotație fi­nan­ciară. Nu, aici to­tul se reduce la rolul, după caz sau co­men­tator, al democrat liberalilor (cu sau fără ajutorul pesediștilor cu care au împărțit guvernarea în 2009) sau al libera­li­lor care au sus­ți­nut o creștere econo­mi­că nesănătoasă, ba­zată pe consum, și au mărit în mod iresponsa­bil salariile și pensiile. Socialmente însă responsabilitatea aparține celor ce se află la guvernare. Pentru mo­ment, pe termen scurt, tactica țapului is­pășitor nu afectează reprezentanții opo­ziției parlamentare. Dar pe termen mediu și lung populismul, care penetrase partidele de­mo­cra­ti­ce de două cicluri electorale, poa­te re­naște și își poate găsi votanții. Nu îi lipsește decît un lider adaptat mo­­men­tului.

Cristian PÎRVULESCU