Istoria creșterii și descreșterii imperiului

Se pune întrebarea dacă închiderea OTV reprezintă o măsură necesară sau un precedent primejdios?

Răspunsurile pot diferi în funcție de poziția pe care se situează cel interogat. Extremele o vor aprecia ca o măsură de asanare a spațiului mediatic sau ca o răzbunare politică. Și una și cealaltă pot avea dreptate.

Degradarea calității bombardamentului mediatic la care este supus poporul român a început mult înainte de apariția OTV-ului. Responsabilul, sau vinovatul principal, este o televiziune adînc intrată în conștiința românilor, ca lider necontestat al preferințelor acestora. Pro TV-ul a avut o contribuție decisivă la transformarea majorității românilor într-o masă de manevră amorfă, lipsită de dispoziția de a face un minim efort pentru a asimila un act de informare, cultural sau artistic, posesoare a unor gusturi derizorii, apetențe instinctuale și preferințe morbide. Încununarea acestei acțiuni a fost oferirea pe tavă a acestei mase unei clase politice hulpave, urmată, după îndeplinirtea acestei misiuni de către maurul protevist, de renunțarea perfidă a implicării în actualitatea politică.

O dată calea deschisă, s-a nivelat drumul actualilor jucători, care au amplificat pînă la paroxism mizeria și manipularea. În acest context, apariția OTV-ului putea fi oarecum așteptată, acest post răspunzînd nevoilor celor mai abrutizați exponenți ai maselor populare. Alunecarea sa pe terenul politicii a venit în întîmpinarea aspirațiilor acestor creiere imaculate.

O șansă diabolică a făcut ca, exact în perioada alegerilor, partidul-televizor să fie la apogeu, situația fiind asemănătoare cu a PRM-ului din 2000, cînd Vadim a fost propulsat pînă în turul 2 al alegerilor prezidențiale. Stingerea PRM ar fi putut fi un model pe care să-l urmeze în mod natural și PP-DD-ul (dezertările au început deja, chiar în direcția voiculesciană).

Reacțiile publice imediate după suspendarea emisiei postului au fost mult mai slabe decît ne așteptam. Dacă facem legătura cu scăderea cifrelor de audiență din ultima perioadă (post Elodia) faptul apare destul de explicabil. Judecînd optimist, am putea spera într-o deșteptare a publicului, sătul de mizeria în care era din ce în ce mai înglodat și bucuros că a fost ajutat să se mai limpezească puțin. Faptul că motivul oficial ține de neplata amenzilor, aduce cu arestarea și condamnarea lui Al Capone pentru evaziune fiscală, ilustrînd o dată în plus precaritatea sistemului legislativ românesc și disponibilitatea sa de a proteja infractorii.

În acest context, entuziasmul unanim al CNA-ului de a face ordine și curățenie nu trebuie apreciat la dimensiuni exagerate, dar poate fi considerat ca un început benefic pentru o mare operațiune de asanare a audiovizualului românesc.

Nu insist asupra ipotezei răzbunării politice, ea este intens și exhaustiv prezentată de cei implicați. Ipoteza va fi amplificată dacă CNA-ul se va opri aici și nu va continua operațiunea de care aminteam înainte și pentru care există material de lucru îndestulător. Din această perspectivă cred că s-ar putea vorbi mai degrabă de un precedent benefic, decît de unul primejdios. Posibilitățile de a fi invocat nu pot fi limitate, dar singură responsabilitatea membrilor Consiliului va fi în măsură să dea răspunsul. În condițiile blocării ordonanței de urgență care îi annihila funcția sancționatorie, CNA-ul are șansa să-și asume cu adevărat suveranitatea profesională asupra acestei autorități mediatice vicioase și nelimitate care ne bîntuie din ce în ce mai pustiitor; dacă o ratează și de data aceasta, rămînînd un instrument politic în mîna unei minorități din ce în ce mai izolate de societate, topirea sa în mediul vîscos al altor autorități nu va mai fi în măsură să stîrnească mirări și proteste.

Ar mai putea fi luată în considerație și o a treia ipoteză, mult mai mioritică, cu trimiteri la atitudini ce țin mai mult de persoane decît de instituții, în care nerespectarea unor promisiuni, amenințările și șantajele își au partea lor agitată de istorie. Relațiile dintre CNA și OTV s-au tensionat de multă vreme (ne amintim că postul a mai fost suspendat o dată, în 2002, tot sub guvernarea PSD), creșterea numărului de amenzi aplicate fiind o confirmare. Este evident, pentru orice observator avizat, că intrarea în insolvență a societății unuia dintre cei mai bogați oameni din mass-media nu este decît tot o manevră de sustragere de la rigorile legii.

Pe aceeași linie se înscrie și cererea OTV, aprobată de unul dintre triștii exponenți ai justiției române (repede au mai ajuns absolvenții de la Spiru Haret în poziții cheie ale vieții publice), pentru a obține statutul de „consumator captiv” în relația cu „furnizorul de servicii” din domeniul autorizării și reglementării în audiovizual. În decizia Tribunalului București scrie că „avînd în vedere prevederile art. 3 pct. 32 din Legea 85/2006 (legea insolvenței n.a.), potrivit căruia prin consumator captiv se înțelege consumatorul care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul, Tribunalul va constata că debitorul are această calitate pe durata valabilității licenței menționate”, cu alte cuvinte el este la discreția CNA.

Potrivit aceleiași legi, la art. 38, se prevede că „orice furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observație și în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv”, cu alte cuvinte CNA-ul nu ar mai avea dreptul să-i suspende licența. Asta a fost prea mult pentru orgoliul membrilor Consiliului, rezultînd unanimitatea care transcende divergențele de opinii politice.

Urmează cu siguranță o perioadă agitată pînă la clarificarea situației, rolul decisiv revenind din nou justiției, pusă în fața șansei de a-și demonstra independența de politic, dar și de tentații mult mai palpabile. Să păstrăm speranța că nu va fi vorba de o decizie „în coadă de pește”, care să lase fiecărei părți impresia că a cîștigat și din care singurul și marele perdant să rămînă tot publicul.

Șerban Pretor, fost membru CNA