Katyn 2: a doua decimare a elitei poloneze

Este cea mai mare tragedie a poporului polonez de după al doilea război mondial, tragedie care suprimă o întreagă elită poloneză chiar în locul în care urma să comemoreze, la 70 de ani distanță, uciderea celor 22.000 de militari și politicieni polonezi executați de Beria la ordinal lui Stalin. Tragedia a șocat întreaga Polonie, dar și Europa. La București, la auzul veștii, sute de români s-au dus la Ambasada Poloniei pentru a depune flori și a aprinde lumânări, o procesiune spontană și susținută care a marcat stadiul real al relațiilor profunde între cele două popoare, dincolo de relațiile strategice și de partneriatul bilateral existent.

Moartea președintelui Lech Kaczynski în timp ce se îndrepta spre locul comemorării celei mai mari tragedii din istoria poporului polonez va dobândi semnificații simbolice extraordinare, atrăgând simpatia întregii comunități internaționale și eforturi imense din partea autorităților ruse de a se ridica, prin profesionalismul anchetei și cooperarea transparentă cu investigatorii polonezi, la înălțimea acestui moment care leagă cele două state într-un mod neașteptat la doar câteva zile de la semnalul inaugurării unei direcții noi în relația bilaterală.

Speculațiile și componentele teoriei conspirației greu de evitat și de gestionat au fost accentuate de situația ieșită din comun a organizării a două comemorări de 70 de ani a masacrului de la Katyn, una de reconciliere între cei doi premieri, alta a conservatorilor și personalităților poloneze, inclusive religioase și istorice, nemulțumite de nerecunoașterea de către Rusia a vinei pentru masacru și cererea scuzelor oficiale de către reprezentanții statului rus, într-o formă similară reconsilierii germano-polone. Din cele două delegații doar cea categorisită de presa rusă drept anti-rusă s-a prăbușit, la doar o oră după ce avionul cu ziariști polonezi aterizase în bune condiții.

Pierderea suferită de Polonia nu se limitează la cea a președintelui; odată cu acesta si soția lui, au pierit și lideri de partide politice, oficiali ai cancelariei prezidențiale și din Ministerul de Externe, precum si Șeful Statului Major și ai Serviciilor militare. În consecință, lovitura este cu atât mai puternică deoarece afectează nu numai palierul politic, ci mai ales pe cel militar. Pierderea atâtor personalități va fi în mod evident resimțită puternic pe scena politică poloneză, mai ales că 2010 este an electoral;

Însă impactul major va fi resimțit de către armată – moartea șefului Statului Major și cel al serviciilor militare de informații echivalează cu o veritabilă “decapitare” a armatei poloneze, cu atât mai semnificativă dat fiind angajamentul Varșoviei în Afghanistan și calitatea sa de membru NATO.

Mai grav este faptul că reconstruirea vârfului elitei și instituțiilor poloneze va fi extrem de dificilă, va însemna un număr mare de lideri în diferitele domenii care le vor lua locul celor care au decedat în accident, de unde problemele vizând continuitatea liniilor generale de politică la Varșovia. O asemenea decapitare ridică și semne de întrebare în legătură cu sistemele publice europene de succesiune la conducerea instituțiilor de forță dar și cu protejarea principalilor actori pe această dimensiune pentru a asigura sustenabilitate, continuitatea imediată și operativă a conducerii statului

După momentele de doliu în care trebuie să fie cu toate forțele alături de poporul polonez, România trebuie să urmărească și să descripteze sensul schimbărilor de la Varșovia, așa cum va trebui să urmărească impactul evenimentelor de la Katyn, de sâmbătă, asupra percepțiilor poloneze în legătură cu Rusia și a tuturor interpretărilor ce pot duce la alunecarea pe o pantă vindicativă a populației poloneze.

În al doilea rând, România trebuie să urmărească viitoarele alegeri prezidențiale și parlamentare anticipate, ca și alegerile din partidele poloneze, alegerile și numirile în instituțile poloneze care și-au pierdut liderii, președinții, directorii generali, șefi ai statelor majore, pentru a vedea și observa de timpuriu cursul și tendințele la Varșovia. Nu în ultimul rând, România trebuie să lanseze imadiat după încheierea perioadei electorale consultări și demersuri pentru a asigura continuitatea relațiilor bilaterale și a parteneriatului strategic și menținerea liniilor de consistență a acestuia.

Apropierea alegerilor prezidențiale din Polonia constituia deja înaintea tragediei un prilej pentru Moscova de a susține voalat acel partid sau forțe politice cel mai puțin ostile față de ea, în condițiile în care aici există două tendințe clare – una profund naționalistă și anti-rusă, ilustrată de formațiunea politică din care făcea parte președintele Lech Kaczynski și una mai conciliantă, promovată de partidul actualului premier Donald Tusk și care va fi reprezentat în alegeri de Bronislaw Komorowski.

Premierul rus liberal Tusk este deja criticat la Varșovia din cauza recentului acord energetic încheiat cu Moscova, dar interesul său major este acela de a nu antagoniza Germania sau Franța în cadrul UE, ambele aflate în relații bune cu Rusia și promotoare ale unei linii “grijulii” față de susceptibilitățile acesteia.

Interesul pe termen lung al Rusiei este acela de a menține în Polonia o dispută politică vie pe tema relațiilor bilaterale, lansând diverse gesturi de bunăvoință față de un guvern criticat pe plan intern tocmai datorită tendinței exagerate și imprudente de apropiere de Moscova. Planul Moscovei era acela de a juca pe această carte a deschiderii, în timp ce disputa internă de la Varșovia se acutiza previzibil în contextul campaniei electorale.

Un efect secundar al acestei politici era scoaterea Poloniei din poziția asumării unui rol foarte important în Parteneriatul Estic al UE, iar Minskul și Kievul să rămână la adăpost de “cântecul de sirenă” al Varșoviei. Prin evenimentele de sâmbătă, Moscova si Varșovia sunt legate în mod intempestiv într-o manieră mai strânsă decât le-ar fi fost comod fiecăreia dintre ele.

Suprapunerea anchetei conduse de oficialitățile rusești cu desfășurarea campaniei electorale pentru alegeri prezidențiale anticipate în Polonia reprezintă o situație de risc semnificativ pentru relația bilaterală și liniștea Europei, în general. Mai mult, gestionarea situației complicate poate crea amenințări reale dar poate crea și oportunități în funcție de gesturile Moscovei, de transparența și deschiderea asigurată anchetei, sprijinul și compasiunea reală, dar și abținerea de la influențe politice ce pot fi lecturate greșit și hiperbolizate negativ la Varșovia, stârnind condiții de escaladare a unor situații nedorite.

În acest moment, o anchetă transparentă, profesionistă, cu o cooperare reală între ruși și polonezi constituie o soluție reală pentru foarte recent îmbunătățita relație bilaterală. Rușii nu își pot permite stângăcii în gestionarea acestei crize, în schimb polonezii au acoperirea campaniei electorale pentru orice declarații inflamatorii. Însă criza este concomitent o oportunitate: o abordare matură din partea ambelor guverne poate produce o ameliorare reală a relației Varșovia-Moscova într-un moment în care întreaga lume este cu ochii pe cele două capitale.

Slăbirea scenei politice din Polonia reprezintă un avantaj cert pentru Moscova, dar pe care va trebui să se abțină de la a-l specula. La rândul său, Varșovia va trebui să gestioneze cu eleganță retorica anti-rusă în cadrul campaniei electorale, fără a risca inutil să îndepărteze mâna întinsă de Moscova în semn de reconciliere inițial și din solidaritate acum.

De altfel, diversele comemorări de anul acesta legate de evenimente din al Doilea Război Mondial vor oferi numeroase ocazii liderilor ruși de a juca pe cartea reconcilierii care, dublată de oferirea unor beneficii economice, pot liniști actorii prea vocal anti-ruși. Este cazul actual al Poloniei, dar și al Slovaciei, acolo unde președintele Medvedev a participat pe 6 aprilie la festivitățile de aniversare a 65 de ani de la eliberarea Bratislavei de către Armata Roșie, ocazie cu care a înmânat omologului său documente din arhivele sovietice din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Cu acea ocazie, Medvedev a avansat ideea că Slovacia reprezintă o poartă “foarte convenabilă” de acces la UE pentru Rusia, care este “pregătită să intre” pe respectiva poartă.

Așadar, este de așteptat ca Rusia să continue această tendință de “îndulcire” a relațiilor cu guvernele din centrul Europei, întreținând aparența unui actor cooperant și interesat de legături mai strânse cu UE, fără a pierde nicio clipă din vedere interesele sale geopolitice bine articulate.

Iulian Chifu