Libia – un nou război civil

La ora la care scriu, Libia este sub zodia războiului civil, iar Ga­dda­fi este încă (teoretic) la comanda unei țări în care par a-l asculta tot mai puțin. Fără tulburările politice din Estul și Vestul său (din Tunisia, res­pectiv Egipt), situația din Libia pro­babil ar fi rămas mult mai calmă de­cît e acum. O țară de 6,5 milioane de locuitori și binecuvîntată cu cel de-al 9-lea depozit mondial de țiței pa­re sortită păcii sociale. În teorie – pen­tru că în practică 29% dintre ti­ne­rii libieni sînt șomeri și peste 90% dintre ei declară (cf. unui sondaj ci­tat de Time, 7 martie a.c.) că aș­teap­tă o viață mai bună.

Totuși, Libia are puține puncte comune cu cele două țări învecinate ei în care primăvara arabă deja a iz­bîn­dit. Iată cîteva argumente: i) î­na­in­te de orice, Libia are un lider de tip a­par­te, ce pare – spre de­o­se­bire de Ben Ali sau Mu­barak – convins că ța­ra lui nu poate su­pra­vie­țui fără el. Tra­iec­to­ria istorică a acestui per­sonaj e aiuritoare: de la „cîi­ne­le turbat” des­pre ca­re vorbea Ro­nald Rea­­gan în anii ’80, cel ca­re planta bom­­be prin dis­coteci sau a­vi­oa­ne oc­­ci­den­ta­le, și pî­nă la „mo­de­ra­tul” pri­­mit cu fast la Pa­ris sau Roma în anii din ur­mă – acest Ga­ddafi pare mult mai de­cis să ar­dă întreaga ța­ră în­a­in­te de a cădea el în­­suși. Apoi, ii) în Li­bia ar­mata nu se bu­cu­ră de pres­tigiul in­tern de care are parte în Egipt – ceea ce ar pu­tea complica tran­zi­ția în perioada post-Ga­­dda­fi. Societate mult mai tribală decît E­gip­tul sau Tunisia, în care di­ferențele Est-Vest sînt cu mult mai sesiza­bile, Libia va găsi cu greu un numitor po­li­tic comun, chiar dacă va scăpa de dictatorul de acum.

Nu în ultimul rînd, iii) în Libia spectrul radica­­­-li­s­mului is­la­mic este (sau pare) cu mult mai îndepărtat de­cît în, să zicem, E­gipt. Dar, pe de altă par­­­te, și pîr­ghiile occiden­tale sînt mai slabe. În Tu­nisia, marca po­li­ti­că și culturală francofo­nă e încă puternică; în E­gipt, ca­pii armatei se con­sultă cu prietenii & par­tene­rii lor – înalții o­fi­țeri din ar­mata SUA; pe când în Li­bia singurul partener ex­­tern cu oa­recare gre­u­ta­te este I­ta­lia lui Ber­lus­coni, iar De­­par­ta­men­tul A­pă­ră­rii a­me­ri­can are la Tri­­poli (fa­ță de Cairo) co­­nexiuni mult mai mo­­­des­te. Într-un final, Ga­dda­fi va că­dea; deo­­­cam­­­dată, acolo e în curs un nou război civil.

Adrian CIOROIANU