Nu mai avem timp de mărunțișuri

Înainte să plece spre Chișinău, Traian Băsescu și-a burdușit bagajele cu simboluri, a îndesat acolo declarații și gesturi pompoase, cam în stilul în care românii din zona graniței îndesau diverse articole de confecții, la începutul anilor ’90, pentru a le vinde apoi „la ruși”. Diplomația românească trebuie să înțeleagă însă un lucru important: vremea podurilor de flori, era să zic și a poeziilor, s-a dus.

Nu mai e timp de mărunțișuri, s-a pierdut prea mult în epoca de tristă amintire a lui Vladimir Voronin. De exemplu, nu mai ajunge să repetăm, cu vocea înecată de emoție: „O să fim ca o singură țară în interiorul Uniunii Europene”. Mult clamata susținere a Bucureștiului față de noua putere din Republica Moldova, cel puțin cînd vine vorba de integrare europeană, trebuie să însemne lobby la marile „porți” ale Europei. În loc să sărute monumente reprezentînd iluștri înaintați alături de președintele interimar Mihai Ghimpu, Băsescu ar trebui să-și ia pe după umeri omologul și să-l prezinte la Paris, la Berlin sau la Bruxelles.

Totodată, relația cu Rusia ar trebui să depășească stadiul înjurăturilor, a ironiilor și a mîrîielilor. Dacă nu poate altfel, președintele României să muște dintr-o lămîie înainte de a se așeza la masă împreună cu Putin sau cu Medvedev, pentru că soarta Chișinăului se joacă și la Moscova. Uniunea Europeană nu va mișca un deget la est de Prut fără semnale de minimă cedare ale Rusiei în această chestiune, am fi naivi să credem altfel.

Pentru a ajunge în Uniunea Europeană, Republica Moldova are mare nevoie de linii de cale ferată cu ecartament mediu. Altfel, trenul „Prietenia” rămîne să lege Bucureștiul de o altă fostă colonie sovietică. Cînd criza lovește crunt dincolo de Prut, conflictul pe tema folosirii limbii române sau a celei „moldovenești” poate fi amînat.

Dovada supremă că avem de-a face cu o relație pur emoțională e reacția lui Băsescu de după 7 aprilie: președintele român anunța atunci, „la nervi”, simplificarea procedurii de redobîndire a cetățeniei române pentru basarabeni, un fel de palmă pentru Voronin. Între timp, comuniștii au plecat, însă România continuă să golească statul prieten de cetățeni: un fel de integrare europeană „la bucată”, în contradicție cu declarațiile oficiale. Cum ziceam, nu mai e timp – Alianța pentru Integrare Europeană trebuie să dovedească rapid că poate să ducă la capăt proiectul menționat chiar în titulatură. După cum arată din plin experiența vecinei Ucraina, cu „speranța” portocalie, pro-europeană și pro-euroatlantică numită Viktor Iușcenko îngropată – după un mandat dezastruos – în marja de eroare la actualele alegeri, mama Rusie își așteaptă răbdătoare fiii rătăcitori.

Vlad ODOBESCU