Pentru progresul țării!

Parlamentarii independenți și-au depus la Tribunal cererea de înființare a unui partid nou-nouț, Uniunea Națională pentru Progresul României, dar pentru amatorii de politică acțiunea apare desprinsă dintr-un film vechi care rulează la noi după fiecare rundă de alegeri.

Votanții s-au ferit, pînă acum, să dea prea multă putere unui singur partid. Ca urmare, fie s-a guvernat în coaliții, fie formațiunea majoritară și-a construit un suport parlamentar mai solid prin atragerea dezertorilor din tabăra învinșilor. PSD a trecut prin această istorie de mai multe ori și în ipostaze diferite. În guvernarea Năstase, la apogeul puterii pesediste, un număr important de parlamentari au trecut de la PD, la PSD. Se părea atunci că partidul abia preluat de Traian Băsescu va sfîrși strivit de colosul social-democrat cu care împărtășea aceeași ideologie de stînga.

În opoziție, PSD a cunoscut reversul medaliei, plecarea propriilor parlamentari și chiar apariția unor partide noi, concurente. În 1997, Teodor Meleșcanu înființează ApR, o formațiune care părea la un moment dat să dizloce un segment important din electoratul PSD. Acum, social-democrații retrăiesc aceeași poveste.

Grupul independenților a ajuns semnificativ în Parlament. La Cameră sînt 19 membri înregistrați, la Senat 10. Grosul vine de la PSD, 14 la Cameră și 6 la Senat. Restul sînt plecați de la PNL. Dar foștii pesediști nu numai că au majoritatea numerică, dar furnizează și numele grele care vor asigura conducerea noii formațiuni: Gabriel Oprea, Cristian Diaconescu, Marian Sîrbu. În acest moment, independenții oferă colegilor de la PDL o majoritate destul de confortabilă care va trebui răsplătită.

Gabriel Oprea este deja ministru, dar Cristian Diaconescu la Externe și Marian Sîrbu la Muncă sînt soluții oricînd fezabile în noua ecuație politică.

În plus, se asigură posturi în toate eșaloanele puterii, cum este obiceiul pămîntului pe la noi.

Uniunea Națională pentru Progresul României se anunță un partid de stînga. Ideile și proiectele despre care liderii noii formațiuni au vorbit nu par a se potrivi cu viziunea de dreapta a guvernării PDL. Dar, asta nu reprezintă un impediment pentru nimeni. PSD însuși, cînd a fost invitat să intre la guvernare alături de PDL, a făcut-o fără ezitare, era, vezi bine, pentru propășirea țării. Acum, țara și-a găsit pe alții gata să se sacrifice de dragul ei. Mai ales că trecem prim momente dificile de criză și e nevoie de toți să punem umărul, nu-i așa? Face și asta parte din regulile jocului. Numai că, e atît de bine să te sacrifici cînd ești la putere și atît de nasol cînd te afli în opoziție!

Ion M. IONIȚĂ