Stat-Biserică: un parteneriat discutabil

La prima vedere, inițiativa Par­ti­du­lui Democrat Liberal de a a­șeza pe noi temelii le­gis­lative legea par­te­ne­riatului dintre stat și culte (o i­ni­ți­a­ti­vă care mai aș­teaptă la ora la care e scris acest text doar promul­ga­rea pre­­șe­din­te­lui!) ar avea un po­ten­țial ex­ploziv foar­te mare. În fapt, cel pu­țin deocam­dată, lu­cru­­rile sînt de­par­te de a de­­genera într-un scandal public. Nu avem chiar un consens cu privire la acest mo­­ment parlamentar, dar re­ac­­țiile cri­ti­ce vizavi de acest proiect nu au re­­u­șit, pînă acum, să impună un cu­rent contestatar majoritar.

E­xis­­tă, e a­de­vărat, un pachet ci­vic-con­­testa­tar – mai multe ONG-uri cer pre­șe­din­telui Tra­­­ian Băsescu să nu promulge a­ceas­tă lege pentru că, spun ele, „le­gea este în contradicție fla­­grantă cu prin­­cipiul competiției li­­­be­­re în fur­ni­za­rea de servicii so­ci­a­­le, in­stituind pra­c­tic un al doilea mo­­no­pol, după cel al Statului, al u­ni­tăților de cult, a­su­­pra furnizării de ser­vicii de asisten­ță socială fi­nan­ța­te în propor­ție de 80% din bugetul de stat”.

Ar­­gu­men­te­le acestor organizații non­gu­vernamen­­­tale sînt, de­si­gur, de luat în sea­mă, dar, încă o da­tă, ele nu fac deo­­cam­dată o masă critică semnifi­ca­tivă. Pe de altă parte, acest pachet le­gis­lativ reprezintă o bună ocazie pen­tru poziționarea doctrinară a prin­ci­palelor partide de pe e­și­chi­e­rul nostru politic. E o ocazie parțial a­su­ma­tă, parțial ratată. O pri­vi­re în de­taliu asupra traseului parla­mentar al acestei legi scoate la iveală un as­pect sem­­nficativ – și în comisii, și la vo­tul fi­­nal, vocile cri­ti­ce au fost pu­ți­ne și fi­­rave. În mod normal, doctrinar­/i­de­o­lo­­gic, această lege ar fi trebuit să fie un bun prilej de critică atît pentru PNL, cît și pen­tru PSD – si­tuația rea­lă in­di­că însă o ma­jo­ritate po­­li­tică largă și ge­ne­roasă ca­re acceptă acest proiect le­gislativ. PDL, par­ti­dul din rîndul că­ruia pr­o­vin i­ni­ți­a­to­rii legii, a ac­ționat în con­cordan­ță cu a­par­te­nen­ța sa la Par­ti­dul Po­­pular Eu­ro­pean. PSD a ac­ți­o­nat în răs­păr cu opțiunea par­­ti­de­lor so­cial-de­mo­cra­te vest-eu­ro­pe­ne, dar ca și cum ar fi con­ști­ent că poa­­te veni o vre­me cînd ar pu­tea cu­le­ge be­­ne­fi­cii e­lec­to­ra­le de pe ur­­ma acestei legi. PNL a avut doar o vo­ce critică – Lu­­­do­vic Or­ban, ca­­­­­­re ac­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­t­ual­men­­te es­te un li­der margi­na­­li­­zat în par­tid.

Așadar – ca și în alte situații în care pe agenda publică se află proiecte le­gis­­lative importan­te – avem și acum: o ju­mă­tate de dezba­­te­re, multă ignoran­ță, o so­cietate ci­­­­­vilă care abia da­că se aude și multe in­­te­re­se imediat – po­­­li­ti­ce la mij­loc. Poa­­te că data vi­­i­toa­re va fi altfel; poa­te că va fi mai bi­ne…

Cristian Pă­trăș­co­niu este di­rec­tor-adjunct al In­sti­tu­tu­lui de Studii Po­pu­­la­re. Acest text re­­pre­zin­tă un punct de ve­de­re personal și nu an­gajează per­­soa­na in­stituțională a au­to­ru­lui.

Cristian PĂTRĂȘCONIU