Vremea neorealismului în Europa

Cap în cap Niciun comentariu la Vremea neorealismului în Europa 2

Uniunea Europeană (UE), așa cum o știam pînă acum, nu mai există. Criza datoriilor, tragedia ele­nă ex­tin­să la nivel continental, care amenință zo­na euro, are efecte profunde asupra fi­losofiei comunitare.

Ultimele săptămîni au adus Ger­ma­niei o etichetă nemeritată. Di­plo­ma­ți și comentatori iritați de reticența can­celarului Angela Merkel în sus­ți­ne­rea pachetelor financiare de salvare a Greciei și de stabilizare a zonei euro au decretat că Ger­ma­nia tinde spre eu­roscepticism. Un cuvînt nepotrivit. De fapt, Berlinul nu mai poate și nu mai dorește să fie donatorul de serviciu al UE, rol născut din vina asumată pen­tru al doilea Război Mondial. Este o schimbare fundamentală în po­li­tica europeană, care afectează inclusiv motorul franco-german al UE. Vre­mea în care Franța croia planuri, iar Germania punea la bătaie fondu­rile necesare îndeplinirii lor s-a dus. Ber­linul, avertizează Merkel, susține zona euro, dar numai dacă statele mem­bre urmează regulile stricte ale e­chilibrului fiscal.

Este și o trezire la realitate a li­de­­rilor europeni, care ajustează mo­de­lul sta­tului social. Guvernele confruntate cu datorii excesive anunță, unul după altul, reduceri severe ale cheltuielilor bu­getare. Ultimul, cel de la Londra, care i-a avertizat pe britanici să se pre­gătească pentru o epocă de austeritate după 13 ani de generozitate laburistă. Se pare că Europa a fost mai gene­roa­să decît și-ar fi permis să fie.

Ce urmează pentru UE? La Bru­xe­lles se discută intens despre o uniune fiscală. Mai concret, despre po­sibilitatea ca bugetele statelor să fie avi­zate la nivel european înainte de a fi aprobate în parlamentele naționale. Ar fi o cedare suplimentară a su­ve­ra­ni­tății naționale și totodată cea mai im­portantă modificare în guvernarea eu­ropeană de la introducerea monedei unice în 1999. Se mai vorbește și despre pe­nalizarea țărilor care se îndatorează ex­cesiv, prin suspendarea fondurilor eu­ro­pe­ne. De fondurile cu pricina be­neficiază în principal statele din estul UE, inclusiv România, cu alte cu­vinte, se pune sub semnul întrebării chiar prin­cipiul coeziunii.

E previzibil totuși că aceste eforturi de menținere sub control a da­to­rii­­lor naționale vor fi abandonate subit în momentul în care Eu­ro­pa va be­ne­fi­cia iarăși de creș­te­re economică. Este o strategie pe termen scurt. Despre stra­tegia pe termen lung vorbesc mai multe figuri europene, printre care ex-președintele spaniol Felipe Gon­za­les, fostul comisar UE pentru con­cu­­rență Mario Monti sau Lech Wa­le­sa, într-un raport ale cărui concluzii sînt deja binecunoscute. Au tot fost re­pe­ta­te de economiști în ultimii ani. UE are o alegere simplă de făcut: să se re­formeze sau să intre în declin.

Adrian COCHINO

Autor:

Opinia Studențească

Revistă săptămînală de actualitate, reportaj și atitudine studențească, editată de studenți ai Departamentului de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”.

Adaugă un comentariu

Etichete:

Opinia studențească este o revistă săptămînală de actualitate, reportaj şi atitudine studenţească, editată de studenţi ai Departamentului de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea Alexandru „Ioan Cuza din Iași”. A fost înfiinţată în 1974 și continuă tradiția școlii de presă de la Iași.

Căutare

Back to Top