Who’s afraid of FMI?

Cui i-e frică? Ce vorbă-i asta? Mie. Mă sperie titulatura. Fondul: su­nă a ceva garantat de CEC, în care bagi o dată și, cînd să iei și tu de opt ori, nu mai apuci. Monetar e mai cu greutate – aud cum zornăie si fașîie. Internațional: un cu­vînt care nu stă locului, te poar­tă de colo-co­lo.

Am auzit că FMI e o bancă. Nu cred. La o bancă te duci tu de o mie de ori, nu vine ea la tine nici cînd te exe­cută.

Eu văd FMI-ul așa: mai întîi a­pa­re numele: Jeffrey Franks. Vîl­­vă mare, emoție, guvernul se răs­­co­leș­te, amărăștenii așteaptă cu su­fer­ta­­șul în mînă. Apoi apare un domn dur­duliu cu servieta. Mes­te­că gumă și e calm ca sensei Ban­­zo pe Mun­te­le Futara. (N-au reu­șit să-l scoată din sărite nici An­­tonescu, nici Pon­ta). Am în­țe­les că e un om um­blat, a vizitat Ar­­gentina, Ucrai­na. Și e norocos. De peste tot a apucat să se sal­veze la timp.

Mă sună bunică-mea cu taxă inversă:

– Sînteți bine sănătoși?

– Mda.

– Ce mai face Gefri? A deblocat tranșa?

– What?!

– Vreau să știu dacă-mi vine pen­sia luna viitoare. Nu-mi place cum arată deficitul…

– Mamaie, matale ești bine?

– Mă supără că oscileză in­di­ce­le Dax la gogonele ceva de speriat, piața e volatilă, maică, și s-a des­chis pe roșu, toate s-au scum­pit…

– Vorbești de piața „Pătrunjelul”?

– Doar nu de Bursa din Frank­furt! Hai, gata, că mă gră­besc. Am avut o discuție productivă. Mă duc la cursuri…

– ?!

– „Să învățăm engleza nu­mă­rînd”.

– Numarînd – ce?

– Datoria la FMI.

Lelia MUNTEANU