Nebuni după lucruri
Opinia de la centru 28 ianuarie 2013 Niciun comentariu la Nebuni după lucruri 2În casa veche, cu o gaură mare în podea, s-au adunat sute de oameni. Au venit cu sacoșele pline cu nimicuri, agonisite, plătite cu bani economisiți, primite în dar. Le-au așezat pe tarabe și au pornit cu sacoșa goală să vadă dacă găsesc ceva în schimb. La bazarul cu lucruri gratis s-au adus de la cărți la zacuscă, de la haine la fiare de călcat, tot ce umplea debaraua degeaba. Obiecte care au fost iubite cîndva, în care s-a investit, care au născut amintiri. Iar acum obiectele primesc o nouă viață. E șansa lor să-i bucure și pe alții.
La bazarul ăsta au venit și cei care n-au avut nimic de dat, să-și aleagă ceva. Au luat doar lucrurile de care aveau nevoie sau care le-au plăcut foarte mult. Nu s-au lăcomit, nici dacă toate erau gratis, nu s-au urcat pe rafturi să arunce cu bormașini pentru toată lumea, nici nu au strîns cîte zece pachete de zahăr. Sînt încă puțini în comunitatea care nu cumpără în draci și orice, dar poate de la ei învață și alții.
M-am mutat. În patru ani de cînd mă dau bucureșteancă, am agonisit cinci saci cu haine, un troler și trei sacoșe. Și nu mi-a păsat că am lăsat restul în urmă. Acum am un balcon mare pentru care o să cumpăr flori la primăvară, o draperie frumoasă, unde îmi voi bea cafeaua și voi privi spre blocul din față. Mă simt ca într-un duplex. Am o cameră mare unde pot să dansez și unde, dacă vin trei prieteni în vizită, nu mă simt ca în metrou, la o oră de vîrf. Am metroul la doi pași, magazine cum ies din bloc cu tot ce-mi trebuie și deasupra, niște vecini gălăgioși care habar n-au că nu mă deranjează deloc, ci doar mă fac să nu mă mai simt singură. Îmi place cînd sînt puși la punct de mama lor, mă distrează cînd țopăie.
La pas, am descoperit un nou București în Titan, cică cel mai tînăr cartier din Capitală sau printre cele mai tinere. Cele mai multe blocuri au fost construite acolo prin 1965, iar zona era îngrădită de bălării.
Acum are un parc frumos unde mi-am promis că voi alerga la primăvară, nu din calea cîinilor fără stăpîn care locuiesc cu plăcere într-un cartier nou, ci doar de dragul sportului. Și mi-am promis și că o să cumpăr doar ce am nevoie. Pentru că lucrurile nu sînt gratis degeaba.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu