Noi sau „us”
Opinia de la centru 4 februarie 2013 Niciun comentariu la Noi sau „us” 2Mergeam încet pe stradă, aproape alunecînd. Florile de la porți împînzeau strada cu un parfum proaspăt. Umezeala se simțea în aer și era o seară atît de plăcuta, de-ți dădeau fiori. Și noi vorbeam tare, arătam peste garduri, ne opream la casele mai ochioase. Un gardian s-a luat după noi. „Ne-a văzut dubioși, cred că se citește pe fața noastră cît de români sîntem!”, am chicotit, dar am continuat să ne lăfăim pe toată straduța din cartierul rezidențial din inima Londrei. Am continuat și cu glumele.
„Vă pot ajuta cu ceva?”, s-a auzit. Da, era și el român, ne-a auzit că vorbim românește și l-a mînat un dor de țară să ne urmărească vreo două străzi. Bine, s-a și distrat. Fusese jandarm în România. Avea un salariu frumușel pînă să vină toate tăierile. Așa că ajutat de niște prieteni, a venit în Marea Britanie, a făcut niște cursuri, a devenit calificat și acum păzește străzile bogaților.
Ne-a lăsat un număr de telefon, ne-a dat ceva sfaturi să ne descurcăm în Londra, s-a oferit să ne ducă cu mașina. Și el e unul care băga frica în britanici. Acum ne batem în lozinci, ne luăm peste picior. Ei ne vor cît mai departe, noi îi invităm la noi. „To be or not to be” vs. „Ce-i în mînă nu-i minciună”, la asta se rezumă războiul, atît de bine conturat în campania gîndul.info. „Mașinile noastre nu merg pe contrasens”, „Poate avem jumătate din PIB-ul vostru, dar avem mai multă distractie”, „Avem mai multe pub-uri englezești decît restaurante românești” sau „Abia după ce veniți aici vă puteți da seama de ce vrem noi să plecăm”. Mesajele românilor, mai ironice, mai vesele sau mai depășite, toate au o urmă de tristețe. Toți vrem să stăm la masa bogaților, să punem mîna pe copanul mai mare.
Nu poți să nu-i înțelegi. Nu vrei să vezi pe Oxford Street, cînd tocmai te pregătești să înmoi peștele tradițional în sosul de maioneză, o mînă întinsă pentru un ban. Cu cît ne vor vrea mai departe, cu atît le vom sufla în ceafă, cu cît închid mai tare granițele, cu atît vom sări gardul cu mai mare elan. Migrația globală nu mai poate fi oprită, nici măcar de sperietura de afiș cu „avem o vreme capricioasă”. Preferăm o umbrelă decît să te ia avalanșa sărăciei.
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu