Orașul de prietenie
Opinia de la centru 1 aprilie 2013 Niciun comentariu la Orașul de prietenie 3Cu o haină verde crud, cît să facă invidioasă primăvara și o rochie albastră cum n-a visat marea, m-am postat în fața Catedralei Sagrada Familia, așteptînd blitz-ul aparatului foto. Bufonul culorilor a întîlnit geniul arhitecturii, așa ar fi sunat mesajul de pe Facebook la poza pe care am făcut-o în cel mai drag oraș pe care l-am vizitat.
Barcelona nu-și va aminti de mine pentru că am fost cea mai convențională turistă: baie de soare în Parcul Guell, tihnă cu iz de 1 mai pe plaja Barceloneta, un spectacol de flamenco suficient să-mi clocotească sîngele și să mai cer o sangria. Nu am călcat în muzeul sexului, nici în cel al ciocolatei. Așa că Barcelona mea e adolescentin de inocentă, sclipind în mii de culori din care mi-aș face tot atîtea rochii. M-am îndrăgostit doar ascultînd cum orașul tace la prînz și se mai lasă tulburat doar de zboruri de porumbei obraznici ademeniți de copii cu firimituri.
Și peste toate, o fi Parisul orașul luminilor, dar Barcelona strălucește orbește de la un soare unic pe planetă. Un soare care modelează discret din umbre o arhitectură îndrăzneață și înseninează fețe de oameni care par fără griji. Eu știu sigur că n-am avut decît grija alegerii locului unde să ne bem cafeaua de dimineață sau a băncii unde să poposim după o lungă hălăduială spre nicăieri. Și niciodată, nicăieri nu a avut un scop mai precis și mai dulce.
Știu sigur că nu vreau să locuiesc în Barcelona. E ca o melodie care ți-e atît de dragă că nu vrei să o asculți de prea multe ori, ca să nu-i furi din farmec, ca o prăjitură atît de bună că nu vrei să o înfuleci dintr-o înghițitură. Barcelona mea e soră cu prietenia, aia care știi că n-o să-ți frîngă inima. O legătură pe care timpul nu are cum s-o îmbătrînească. Și nu am avut nevoie de Barcelona să-mi arate asta, dar am avut nevoie de ea ca să ne amintim de noi, de tinerețea netrecută, de planuri și visuri planificate într-un pat de cămin, cu o bere în mînă.
Vom avea întotdeauna Barcelona!
Andreea ARCHIP
Adaugă un comentariu