Hai la bere, Elan

Sint unele lucruri de care nu uit niciodata. Si aici nu ma refer la spalatul pe dinti sau la motaitul in timpul cursurilor. Foile mele sint mizgilite mai mereu, iar daca urmaresti atent scriitura, observi ca rindurile urca usor-usor spre marginea paginii, pentru ca, in josul foii, scrisul sa devina aproape ilizibil. Si sa stiti ca nu ma gindesc la drama lui Gigi Becali sau la noua iubita a lui Elan. Pur si simplu, cursurile sint prea matinale, iar profesorii tot vorbesc si vorbesc…

Pe linga asta, niciodata nu uit sa imi semnez lucrarile. Sa stie lumea ca eu am scris prostiile alea. In naivitatea mea, sper ca atunci cind imi voi da seama cu-adevarat ce inseamna Zoosemiotica, profesorii mei sa stie ca am ajuns om mare si sa uite de scrijelelile mele puerile. Sa nu isi aminteasca decit de Lina, fatuca din Straseni, cea cu bomboane Bucuria si accent basarabean.

Nu uit nici sa imi schimb in fiecare zi poza la avatar. Sa vada fostii colegi de liceu cum m-am schimbat eu aici. Tot satena am ramas, dar parca zimbesc mai mult si am chipul mai luminos.

Cu toate astea, cele mai importante lucruri ramin in urma. Niciodata nu o sun pe mama sa o anunt ca am ajuns la Iasi sau ca i-am primit pachetul, la fel cum uit si de ziua de nastere a celei mai bune prietene. Noroc ca imi mai trimite ea un mesaj cu “Hai la o bere” si imi dau seama. Altfel, ultimul tricou din colectia “Basic” de la Mango ar ramine pentru urmatoarea ocazie. Dar atunci Cristina ar avea deja 21 de primaveri, iar negrul nu ar mai fi la moda.

Lina VDOVII