Storurile sînt mereu trase peste fe­restrele apartamentului nouă de la etajul doi. Nimeni nu știe

Dragă Mark, în primul rînd vreau să știi că îți admir munca și, mai ales, o parte din ea. Știi

Holul îngust, ușor întunecat, e căp­tușit cu uși maronii de aceeași mă­sură. Dacă nu ar fi

Cîteodată plîngea și nu spunea ni­­mănui, eu eram singurul căruia i se con­­fesa. Nu avea încredere

Rămînem singuri și fără sprijin. Ne este greu să ne ridicăm și să facem primii pași în tăcere,

Să fie clar de la început, sîntem du­șmani. Ne aflăm mereu de părți di­ferite ale baricadelor,

Mi-a spus Sorin de el și l-am gă­sit în gară, singur, așteptînd-o pe Ela de cîțiva ani. Stătea

I-a fost alături de cînd se ști­e. De pe vremea cînd se juca cu pu­ii pe care îi punea într-o

E o casă în Iași, undeva între sta­­ția Pădurii și Piața Chirilă, mi­cu­ță așa, zglobie

Știam că a venit la mine și acum o lu­nă, dar încă așteptam cu ne­­răb­da­re să apară

Atunci cînd toate par să explodeze în jur, cînd viața însăși e ca un mijloc de ocean învolburat

Nimeni nu știa cînd a apărut fata a­ia în redacție. Era, într-un fel, de-a lor, dar nu era prea

„Nu îmi amintesc să fi ieșit din ca­să într-o zi de 13, marți, sau să trec vreodată pe sub

Cînd m-am pornit dimineață spre facultate, mi-am pierdut che­i­le. Le-am găsit după o jumătate

Am plîns doar prima dată cînd mi-au spus „aragaz cu patru ochi”. Nici nu intrasem bine la școală

„Nimeni din cei a căror scrii­tu­ră merită ceva nu ar putea vreodată să scri­­e în armonie.”

În fiecare zi o călcăm în pi­cioare, o hu­lim și am da orice ca să scăpăm de ea, ca de-un blestem.

Pentru cele trei ore petrecute în pi­cioare, pe străzile din Broadway, americanii sînt în stare

Prima oară cînd i-am văzut, m-au lăsat cu gura căscată. Sim­țeam că ei erau ceea ce mi-am do­rit

Stă acolo, lipit de un perete in­vizibil, încadrat într-o ramă de bronz cu patină verzuie pe la