Nu mă mai suport. Sînt o piesă gri de serie marcată cu ștampile și eti­che­te pe care le port

Din sfert în sfert de oră ieșim la țigară. Din treizeci în treizeci de minute intrăm pe Facebook,

Erau acele zile de octombrie du­re­ros de reci pentru cineva care încă mai credea în soarele blînd

M. nu-și dorea decît să mun­ceas­­că. Voia doar să se ducă de dimineață la fabrica de țesături

Se măsoară din momentul în care am uitat complet ce făceam pînă cînd vine vreun coleg să mă

„Într-un sfert de oră mergem la ra­dio” îi șopteam Marianei, colega mea de bancă cu cea mai

Mai întîi a fost cuvîntul: „Au! Ca­mera asta ar fi trebuit să fie goală. Unde-o fi întrerupătorul?”.

Zicala „Ai carte, ai par­te” nu mai e valabilă în ziua de azi. Româ­ni­lor le pla­ce mai mult

Nu mai știu în ce film văzusem eu un puștan care ajunsese într-o bib­li­otecă imensă și care

În „camera cu mese”, omuleții scunzi te privesc timorați și îți întind simultan mai multe

Era o zăpușeală teribilă de sim­­țeai cum aerul își lasă toată gre­utatea pe umerii tăi.

Nimeni nu-i spusese nimic. După masa de prînz, unii au început să joa­ce table, să cînte la muzicuță,

În biblioteca mică din satul „de la capătul lumii” așa cum zice șo­fe­rul microbuzului, cărțile

Cînd vine vorba să luăm de­ci­zii de capul nostru, fără să ne consultăm și cu alții, se nimerește

Sătenii i-au uitat de mult numele. S-au mulțumit să-i spună „Cuscra” și atît. Dar acum, aproape

Numai viață să nu ai în perioada crizelor. Dacă ai cum, leagă-ți luc­ru­șoa­rele într-o bocceluță