Sînt pierdută-n timp și spatiu. De cînd am început facultatea, zecile de ore pe care le consideram

Patruzeci de sfinți trebuiau să-mi iasă la număr. Învîrteam tăvile unse cu ulei și mă pierdeam

De cîteva zile nu mi se mai întîmplă nici o minune. Degeaba cer să fie soare sau să-mi aducă cineva

Ne-a luat. Am vorbit, am rîs de ea inconștienți, cu gura pînă la urechi, atunci cînd îi auzeam

„Dacă bei coniac moare virusul din gît. Ăsta e de casă, să vezi ce-l arde!”, și îmi toarnă

Căldura și mirosurile mă copleșesc. În jurul meu sînt tot felul de oameni, fiecare cu altă activitate

Mi nombre este Armando Hierro Nazaro El Primero, dar todo mondo mă știe drept AH1N1. Soy cea mai mică

Unele zile te lovesc crunt. Drept în moalele ca­pu­lui. Ți se scufundă bărcile încă de la ora

Nu am cum să pomenesc nu­mai pe cineva anume, ar fi discri­mi­­nare totală. Trebuie să spun că

Mesele sînt formate dintr-un cadru apăsător de fier cu suprafață lu­cioasă de sticlă. Canapelele

Mă dor ochii de la atîta lumină. Cea a dimineții, în special, îmi adu­­ce aminte zilnic că trebuie

„Ceasul este ora opt. Este timpul să vă treziți”! (zgomot de aș­ter­nut, scîrțîit de arcuri

Cînd nu ai prea multe opțiuni și nici mulți bani, îți împarți camera! Dar sînt dimineți în

De Sfîntul Nicolae, își mai face loc în papuci o că­ciulă de iarnă. De Cră­­ciun, primești

Dacă fratelui i-a plăcut cartea, lui Costică îi place munca. Și e atît de in­ventiv și priceput

„Vin Tincuța și Natalița la noi. Geor­ge, ai grijă cum te comporți să nu faci prostii”, îmi

Nu am știut niciodată ce culoare au pereții sufrageriei bunicii. Bib­li­o­te­ca ticsită cu cărți

Mi-aș strînge rudele într-o cutie de bijuterii cu îngeri cu aripi de porțelan și privire de ceară.

Lui Petrică nu i-a fost niciodată mai bine. Viața îi era atît de ușoară încît nici nu avea habar