Bucuriile mici le simți atunci cînd sto­macul primește ultima pîrjoală, iar pe gîtlej se prelinge

Dorul de casă ne lovește ca un trăsnet în fiecare week­­end, atunci cînd în buzunare zornăie

„Spune-ți-i oricui vă mai trimite pachete să treacă la adresă: «Post restant: oficiu poștal

Aveam zece ani cînd așteptam săptămînal să vină autobuzul de la Iași. Sîmbăta, mama primea

Cînd eram de-o șchioapă, îmi mîngîia părul blond, în fiecare di­mi­neață. Mă trezea cu grijă,

Recunosc, sînt înnebunit după pîr­­joale. Cu mai mult usturoi, cu mai pu­țin pătrunjel, mai

Mă mîhnesc sfîrșiturile. Au așa, ceva care seamănă cu o moarte mai mică. Fac ce fac și îți

S-a ghemuit într-un fotoliu și și-a apropiat de buze genunchii. Apoi a mușcat puțin din catifea,

Ne-am împiedicat de vreo cîteva ori, ne-am julit genunchii și apoi ne-am ridicat. Pe drumul ăsta

Vicii si obsesii avem cu totii. Unele le imprumutam de la prietenii mai mari pe o perioada determinata,

Eu ma feresc de vicii. Le stropesc cu Domestos ca pe niste bacterii  si le rod cu peria pina ustura

“Cerculete, cerculeteee!” A inceput, firesc, dintr-o joaca de copii smintiti, intr-o tabara.

Vorba “nu lasa pe miine ce poti face azi” nu este pentru martieni. Uitam foarte des ce ne-a

“Nici azi nu m-a lasat tata in drum” si ma uitam cu jind peste gardul dat proaspat cu vopsea,

M-am maturizat intr-o zi, fara sa imi dau seama si fara sa-i dau voie copilariei sa plece. De vina a