Treceți la poligraf!

Întotdeauna m-au interesat de­tec­toarele de minciuni. O combinație de dispozitive medicale folosite să-ți mă­soare schimbările petrecute în corp, pen­tru ca în final să poți spune dacă Mitică ți-a furat sau nu sacul de car­tofi din căruță. Testul durează între o o­ră jumătate și trei, timp în care po­li­gra­ful caută schimbări asupra ritmului car­diac, presiunii sîngelui, a respirației și a activității electro-dermale (transpirația în cazul degetelor). Cică e pre­cis în 98% din cazuri, însă întotdeauna mi-am imaginat că eu sigur aș pu­tea fi acea excepție de 2%.

Dar dacă acel test s-ar face doar asupra noastră, sigur am putea da a­pa­ratul peste cap. Și nu doar pentru că în România se minte atît de bine încît ai putea ajunge să crezi că Pământul este plat, ci pentru că ne place să ne amăgim singuri. Ne zicem lasă că mîi­ne o să fie mai bine. Sigur vom cîș­ti­ga la loto și vom mînca cozonac în loc de pîine uscată, sau cum la televizor spe­­cialiștii tot spun că nu-i bu­nă car­nea, iar laptele e infestat cu nu știu ce to­­­xi­nă, tot parcă șaorma e mai sigură. Și de ce nu i-am crede? Avem mai mul­te te­le­viziuni de știri decît au america­nii și britanicii la un loc. Deci tot a­tî­tea sur­se din care putem alege ce a­de­văr vrem. Chiar sînt curios dacă s-ar fa­ce testul la poligraf unor reporteri de la An­te­na 3 sau Realitatea. Ei chiar cred în petele de cerneală pe care ni le fac zilnic pe carnetele de alegător? Sau au mers atît de departe în a face com­­pro­misuri încît au ajuns mai spă­lați pe cre­ier decît cei care îi pri­vesc? A­tunci ar fi chiar trist. Însă gripa pe care au lă­sat-o asupra meseriei nu va putea fi vin­decată nici cu pastile și nici cu ru­gă­­ciuni. Va mai trece multă vre­me pînă ce poveștile din facultate vor re­de­­veni re­alitate, cu jurnaliști văzuți ca niș­te frați mai mari și nu ca o soră vi­tre­gă.