Unde se așază fruntașii
Pastila de după 21 martie 2012 Niciun comentariu la Unde se așază fruntașii 2Ai crede că e de ajuns. Că dacă nu-ți bate vîntul în buzunare, ți-ai învins și demonii. Pînă cînd urci scările, la propriu și la figurat, ajungi, însă, să-ți găsești biroul, în toată îmbelșugarea lui, antipatic și infam.
Pentru că nu te face moliciunea pielii de pe fotoliu mai mulțumit de sine și nici pe cei pe care-i ții în frîu nu-i fericește coloana ta dreaptă, sprijinită pe spătarul perfect înclinat al șefiei. Oamenii-s parșivi, nu-i încîntă nici multul, nici puținul și-s puși la punct cu lista de imprecații, cînd vine vorba de mînjirea altora cu păcate. Au nevoie de țapi ispășitori, de vinovați cu sau fără vină și totul se reduce la cît de greu le e lor, celor de dedesubt, să trăiască în tagma condusă de unul. Un el despre care, să recunoaștem, nu știu adesea mare lucru, fiindcă bîrfa de lîngă tonomatul de cafea nu se pune.
În accepțiunea unui spirit cît se poate de firesc, șefii sînt căpățîni înfipte-n birouri luxoase, la catedre înalte ori în case albe, de dragul spargerii ulcelelor noastre în ele. Ne lasă rece orice stă mai departe de căldura înțelegerii că atîta consum de plăcinte necoapte o să ne roadă stomacul. Fiindcă nu știm nimic despre cei ce ne stau în frunte, dar îi porcăim cu sprinteneală, crezînd că binele făcut din hîrtii colorate îndulcește orice ultraj moral.
Paradoxul stă în faptul că ei au vrut locul de sus, ei au întins mîna după arătătoare și biciuri de dresor, crezînd că vor putea schimba ceva, că vor cîrmui pe valuri alese de dînșii fără ca slugoii să conteste asta. S-au înșelat și ei, ne-am păcălit și noi. Ei au găsit în sertarele poziției de lider un arsenal de jucării, privind de sus cum cei mai mici împart cărțile, sufocîndu-le deciziile și aruncînd în ei cu mizerii. Căci din scaunele de piele ies, cîteodată, ghimpi și se adîncesc în orgoliul și-n sănătatea morală a celor ce s-au așezat, voit, pe ele.
Adaugă un comentariu