1 decembrie și cea mai mică Românie
Șah-mat 30 noiembrie 2010 Niciun comentariu la 1 decembrie și cea mai mică Românie 9Și anul acesta ce faceți de ziua României? Mai sînt două-trei zile pînă cînd va veni 1 decembrie, iar singurele vești pe care le-am auzit nu fac referire decît la instalațiile de Crăciun și acel tricolor (căruia i s-a mai adăugat o culoare) de la Alba Iulia. Mergeți la paradă, faceți o petrecere, vă uitați la Pro TV, care-și aniversează nu știu cîți ani de emisie sau începeți să vă plîngeți?
Pentru o bună parte dintre români, această zi se desfășoară între transmisiile de dimineață, în care vedem soldații cum defilează spre Arcul de Triumf din București și jurnalul de la ora 19.00, în care o vedem pe Andreea Esca, îmbrăcată în același costum roșu, spunînd „Bună seara România! Bună seara București!” celor două milioane de telespectatori. Patrioți sigur că mai există, fie ei bătrîni cu stele înfipte în piept, fie tineri care vor să schimbe țara. Acestea, de regulă, sînt extremele, însă pe cea mai mare parte o vedem pe micile ecrane cum își arată dezamăgirea, mîhnirea și tristețea față de tot ce i se întîmplă.
De o bună bucată de vreme, 1 decembrie a devenit un fel de zi a pomelnicilor televizate, fără nici o limită la timpii de emisie. În primul rînd, îi vedem pe analiștii care iar se întreabă – culmea, tot n-au găsit răspunsul – dacă este bine să ne sărbătorim ziua națională pe 1 decembrie. Urmează defilările, unde, din care motiv nu știu, acestea sînt la fel de comentate cu aceeași îndîrjire de spui că e un cataclism în centrul Bucureștiului.
Însă cel mai „frumos” moment e apariția tuturor Popeștilor și Ioneștilor, cînd românului de rînd i se pune întrebarea „sînteți mîndru că sînteți român?”. Iar răspunsurile curg mai ceva ca apele istoricului rîu Milcov și cum anul acesta criza încă își mai face de cap cu noi, să vedeți acum plînsete și of-uri spuse în direct. Spunem că sîntem un popor mîndru, însă cînd e 1 decembrie, despre ce vorbim? Despre politica urîtă, guvernanții corupți, medicii nesimțiți și lista poate continua. Această zi, cînd se spune că se adună toți oamenii la un loc, e mai degrabă ziua în care vedem cît de mică e de fapt această țară.
Nu știm să ne purtăm țara cu fruntea ridicată, îi ascultăm pe toți analiștii care afișează o ipocrizie sacră, iar ne culcăm pe ureche, la propriu, din nou. Măcar anul acesta să ținem minte că România nu e făcută de cei 469 de parlamentari.
George GURESCU
Adaugă un comentariu