Absolvenți 4, 3, 2
Șah-mat 9 iunie 2010 Niciun comentariu la Absolvenți 4, 3, 2 1Au trecut trei ani de facultate ca o vacanță mai lungă de vară după cei patru de liceu. Nu spun că a fost neapărat ușor, ba chiar stresant și obositor pe alocuri, mai ales pentru un student care lasă totul pe ultima sută de metri, adică un proiect anunțat la începutul semestrului să fie făcut de la ora 12, în noaptea precedentă și printat cu 15 minute înaintea predării.
Nu condamn sistemul Bologna sau eficiența lui (chiar dacă la noi a fost implementat pe grabă și cam prost), zic doar c-au trecut foarte repede. Sînt două semestre-n care ești boboc, îți cauți cazare și locuri de umblat, se cern bursierii, bugetarii și cei de la taxă și-apoi vine prima sesiune, care-i ori mai ușoară decît Bacalaureatul, ori mai grea decît sala la examenul auto. Urmează alte două în care abia te mai destinzi puțin, vezi care colegi îți sînt prieteni sau care te sună doar cînd se apropie iunie sau decembrie și-apoi ultimele două, cînd toți vorbesc doar despre licență, burse la master în alte țări și „Ce faci mai departe?”. Și, în final, te trezești că „mai departe” e mai aproape decît credeai, că ai o diplomă, o notă, un trandafir și o listă de Messenger de două ori mai lungă.
Și exact anul al treilea e, pentru studenți, cel puțin, e marea diferență dintre noul și vechiul sistem. Acest al treilea an care se aseamănă ca atmosferă cu clasa a XI-a din liceu prin lejeritate, dar aduce și-un soi de maturizare în cadru academic. Ni s-a spus, printre altele, că scopul Bologna este acela de a „obliga” studenții să se înscrie, după ciclul de licență, și la un master, pentru a se super-specializa și mai ales pentru a primi apoi, datorită diplomei, cîțiva bani în plus la o eventuală angajare. Însă situația economică autohtonă e de așa natură încît îi face pe mulți să meargă direct la masa de la birou și să uite de cea din sala de lectură, fie ea și în localul de lîngă cămin.
***
Au trecut trei ani de facultate ca o vacanță cam scurtă de vară. Mă înscriu la încă doi de master nu pentru o sută de lei în plus la salariu, ci măcar o vreme să fiu student în loc de angajat, măcar un semestru să am bursă și nu salariu (valorea fiind oricum tot pe-acolo) sau un an măcar să nu fiu șomer, ci doar restanțier.
Ioan STOLERU
Adaugă un comentariu