Apreciem asta

„Dar eu nu pot să renunț la Face­book, e o parte foarte importantă din viața mea”, spuse colega mea acum vreo lună. Astăzi, în urma u­nui pariu, a trebuit să-și dezactiveze con­tul pentru două săptămîni. Și de-abia așteaptă ziua de marți, termenul li­mi­tă, cînd poate intra din nou în contact cu viața ei virtuală. „Tu nu mai exiști pentru ceilalți”, mi-a măr­turisit săraca despre experiența crun­tă prin care e nevoită să treacă.

Prima săptămînă a fost utilizatoare pasivă, a intrat și doar s-a ui­tat la profilurile, pozele și comentariile altora, fără să intervină în vreun fel, apoi a renunțat de tot. Și viața ei s-a schimbat cu totul. Acum are timp să citească, să iasă la plimbare și să facă multe alte lucruri „produc­tive, pentru mine”, de care aproape că uitase. Dar, cu toate astea, abia aș­teaptă să revină la dragostea ei ade­vă­rată, Facebook. „Azi am primit mesaj de la cineva care mi-a zis «I miss your online presence»”, mi-a mărturisit.

„Cum intru, pun o sută de mii de melodii, o sută de mii de statusuri și tot. Am melodii salvate. Dacă nu dați like-uri nu știu ce vă fac”, spune acum Alina. Oricum mai trage cu ochiul cînd intră vreunul dintre noi pe platforma de socializare, se mai uită și ea, măcar o poză să mai vadă.

Adevărul e că, deși ne face vie­ți­le mai „palpitante”, putînd să ur­mă­rim ce fac alții, pe unde umblă, cu cine „se combină”, ce fete sau bă­ieți le plac, ce muzică ascultă și cît de sumar e costumul de baie pe care l-au purtat astă vară la mare, ideea sim­plă și de succes a evreului Zucker­berg ne-a cam dat peste cap multe din activitățile pe care le-aveam. Nu mai citim cărți, citim statusuri pe Facebook. Nu ne mai lansăm în polemici, lăsăm comentarii rău­tă­cio­ase la poze defocalizate. Nu ne mai facem găști cu care să ieșim să bem Cola și să spargem semințe la scări de bloc, discutînd despre fete de­o­chea­te, creăm grupuri unde postăm poze, amintiri și glumițe.

Eu unul n-am mai scris de ceva vreme pe blog doar pentru că, de fiecare dată cînd aveam o idee, pos­tam rezumatul ei pe Facebook și mă bucuram de cele cîteva like-uri.

Azi noapte am ieșit. Nu mi-a mai păsat de prieteni, poze, notifi­cări, statusuri și event-uri, doar am mers cu un prieten prin cîteva lo­ca­luri. Dimineața, singura notificare pe care am primit-o a fost de la ace­lași vechi prieten: „Băi, ești fericit. Apreciez asta”.

strong>Ioan STOLERU