Cartea cu multe fețe

E simplu, în aparență. Îți lași nu­mele, prenumele, o adresă va­li­dă, apoi dai click pe pozele oa­meni­lor pe care îi cunoști sau nu, Facebook se va ocupa de acest as­pect cu eleganță. În continuare, te întreabă, la fel de discret, la ce școa­lă ai mers, dacă ești angajat sau nu și ce cărți ai mai răsfoit în ul­tima perioadă. Pare rezonabil, pî­nă la urmă, e o rețea de so­ci­a­li­za­­re cu ajutorul căreia îți faci prie­teni, mă rog, chiar dacă le faci vi­zite doar virtual. Primii pași sînt sim­pli, mai ușori decît cei dintr-o ho­ră, greul vine după aia, cînd ești bom­bardat de sute de invitații la joc, tot felul de aplicații și noutăți sau mesaje.

Nici nu simți cum se lipește de tine dependeța. Îți spui că intri pen­­tru cîteva minute doar, așa, ca să te menții „activ”. Microbul in­tră însă adînc în piele, apoi, „Car­tea cu fețe”, îți joacă festa și te cu­ce­rește cu totul. Întrebările alea nai­ve și atît de comice îți fac toată ziua, parcă tot ai afla cine se pri­ce­pe mai bine la făcut mămăligă sau dacă e X mai tare decît Chuck No­rris. Apoi, îți găsește un cores­pon­­dent în filme, în cărți, în rea­li­tăți paralele etc. Ăsta e și far­me­cul.

O fi fiind Facebook-ul primej­­di­os pentru că are o politică de con­­­fidențialitatea datelor slabă, dar asta nu înseamnă că este i­na­mi­­cul numărul 1 al societății. Cei doi canadieni care au dat startul campaniei anti Facebook nu au luat în calcul faptul că este op­ți­u­nea fiecăruia de a completa ca­se­te­le de pe pagina rețelei de so­ci­a­li­zare. Dacă am un frate brunet, cu gro­pițe și ochi albaștri, care deține și el, la rîndul lui, un cont, nu este scris în nici o lege că trebuie mu­sai să îi spui asta și Facebook-u­lui. Bine, el e oricum băiat deș­tept și va afla acest lucru.

Cei 23.000 de rebeli care sus­țin canadienii speră că pe 31 mai mai multe mii de utilizatori vor re­nunța la conturile „compromi­ță­toa­re”. Adevărul e că la cele peste 500 de milioane de utilizatori de Facebook, 23.000 de mii nu ar re­prezenta o mare pierdere.

Dacă ar întoarce „problema” pe toate părțile, ar observa că e vor­ba de o rețea de socializare in­te­ractivă și cu multe posibilități de pro­movare. Poți să îți vinzi cățeii, de exemplu, sau să le demonstrezi celorlalți că ai o voce de soprană, iar dacă vecinul de la patru vrea să afle ce faci înainte de a intra în casă, îi spui că te descalți. Să te abordeze altfel dacă vreasă c­u­noas­­că detalii.

Lina VDOVÎI